Dr. Mihail: Omule, te salut, doctor Mihail aici. Vorbim despre căpșuni. Și când vorbești altcândva despre căpșuni dacă nu acum, în sezonul căpșunilor? Nu, e sezonul în care există un belșug de căpșuni. Dar știi ce? Căpșunile parcă există în ultima vreme în orice lună a anului. Suntem norocoși să putem mânca căpșuni în decembrie și în septembrie și în februarie. Și tot anul avem căpșuni peste tot în magazine.
Când ai acele căpșuni iarna în magazine, îți vine un gând așa. Te gândești: domnule, căpșunile parcă nu mai sunt ce erau înainte. Nu mai sunt căpșunile de pe vremuri. Nu mai sunt căpșunile alea aromate din grădina bunicii care îți inundă nazofaringele într-o aromă din asta îmbelșugată de căpșună. Și atenție, ca paranteză, și ai dreptate să crezi asta. Ai dreptate să crezi că căpșunile nu mai sunt ce erau pe vremuri, dar o să intrăm în detaliile acestea imediat.
Ca detaliu interesant, în momentul în care tu muști dintr-o căpșună, aroma aceea este dată de peste 300 de substanțe care se găsesc pe căpșună. Sunt peste 300 de substanțe volatile, tot felul de substanțe alcoolice, acetaldehide, tot felul de… tot felul de spori, tot felul de bețigașe, bețișoare care toate pulverizează… se pulverizează în aer când tu mănânci căpșuna respectivă și creează acel gust. Deci nu există o substanță cu gust de căpșune. Sunt peste 300 de substanțe amestecate. Niciuna luată per se nu miroase a, a căpșună, dar amestecate dau un gust pe care noi îl asociem cu gustul de căpșună. El de fapt este un gust foarte complex.
Și da, multe căpșuni în ziua de astăzi nu mai au acel gust. Și cred că ăsta este motivul pentru care oamenii sunt foarte polarizați dacă te uiți la, la părerea oamenilor despre căpșuni. Sunt oameni care zic: „Ok, e fruct de pădure, e plin de fibră, de vitamina C, de electroliți și este foarte bun de mâncat”. Alții zic că este un super aliment, ceea ce nu este, o să ajungem și acolo, dar e un aliment bun, spoiler. Și sunt oameni, zic… oameni care zic că nu, căpșuna este din plastic, are gust de plastic, n-are gust de căpșună și este plină de pesticide, și adevărul este, ca de obicei științific, undeva la mijloc. Așa că hai să-l dezbatem și hai să vorbim despre acest fruct.
În primul rând, căpșuna, acest fruct de pădure pe care tu îl vezi… deci tu te uiți la căpșună ca la fruct de pădure și ai impresia că te uiți la fruct. Din start asta este o minciună din punct de vedere botanic. Pentru că botanic, sau din punct de vedere botanic, căpșuna este o anomalie. Partea asta pe care tu o mănânci și pe care tu o crezi fruct, de fapt este un fruct fals. Este ceva ce botanic se cheamă fruct accesoriu. Este pur și simplu… e un țesut de susținere pentru fruct. Adevăratele fructe de fapt sunt aceste semințe și dacă intri și concret, uite, semințele astea sunt de fapt fructe. Partea asta roșie este receptacul fals. E fructul fals. Ăsta nu e fruct. Concret, semințele astea pe care le mănânci, și sunt aproximativ 200 de astfel de semințe pe căpșună, pe acel receptacul fals, astea sunt adevăratele fructe și ele sunt responsabile de o mare parte din beneficii.
Ceea ce e foarte interesant este că aceste fructe, deci practic semințele astea de pe căpșună, sunt cele care trimit semnale hormonale… niște hormoni vegetali, trimit semnale hormonale către această pulpă, da, care este țesutul de susținere al fructelor micuțe și ele fac ca acea pulpă să crească și să crească. În experimente botanice, dacă îndepărtezi aceste fructe, căpșuna se va strica. Da, pentru că nu va mai primi acele semnale. În fine, asta e așa la nivel de curiozitate.
Apropo, acest material este inspirat de acest video făcut de doctorul Komarovsky, un doctor din Ucraina, pe care îl urmăresc frecvent și care a făcut un super frumos material despre căpșuni. Așa că o parte din informațiile pe care le auzi în acest material sunt inspirate din acest video al doctorului Komarovsky, cum ar fi faptul că această căpșună sub forma pe care o avem noi astăzi în magazine, forma aceasta biologică se cheamă Fragaria ananassa, forma aceasta nu exista acum mai puțin de 300 de ani.
Acum mai puțin de 300 de ani existau tot felul de forme diferite de căpșuni pe toate continentele. În Europa existau căpșuni micuțe care erau un fel de fragi. Erau fragii de astăzi care erau foarte micuți, aromați și creșteau în pădure. În America de Nord existau alte tipuri de fragi mai rezistenți la temperatură scăzută. E, în America de Sud, în Chile, exista o altă formă de căpșună care era mare, era de dimensiunea unui ou și era foarte aromată.
Partea interesantă este că această poveste sau modul prin care căpșuna pe care o mâncăm astăzi s-a născut este datorat unui spion și inginer francez. Îl cheamă Amédée-François Frézier și acest spion francez a fost trimis în 1714 în Chile să spioneze tot felul de formațiuni, fortificații spaniole de pe, de pe acele coaste chiliene. Doar că el era și pasionat de botanică și în momentul în care a descoperit aceste căpșuni, a fost foarte uimit de cât de mari și de gustoase sunt.
Astfel, zeci de ani mai târziu, acest inginer și spion, când se întoarce în Franța, reușește să ia după el cinci plante de astfel de căpșuni chiliene mari, zemoase, gustoase și reușește să le aducă pe un vapor care circulă șase luni prin ocean și într-un mod miraculos gestionează să le ude, să le îngrijească, așa că ajunge cu ele în Franța. Doar că toate acele plante care i-au rezistat și cu care a ajuns în Franța în propria sa grădină erau plante de gen feminin. N-aveau cum să se reproducă între ele, pe de o parte. Pe de altă parte, el descrie faptul că au început să se ofilească, că nu reușea să le… să le crească în mediul din Franța, pentru că ele erau cumva făcute pentru mediul din Chile, care era diferit.
Pe scurt, ceea ce s-a întâmplat însă este că aceste plante de, de gen feminin au fost polenizate de fragii care creșteau în abundență în zona în care acest spion francez le cultiva, și astfel s-a produs o hibridizare prin accident între aceste căpșuni din Chile, mari, zemoase, dar nerezistente la frig și la mediul din Franța, și căpșunile, fragii, care creșteau în Europa. Și astfel a apărut acest nou tip de căpșună descris ulterior de un alt botanist, Fragaria ananassa, pentru că îi mirosea a ananas. Fragaria ananassa înseamnă căpșună-ananas. Căpșuna asta îi mirosea lui a ananas și într-adevăr un miros care ar putea să te ducă… sau poate că pe vremea aia chiar mirosea a ananas.
Ce trebuie să înțelegem însă este că această căpșună de acum 250 de ani, Fragaria ananassa, care creștea în anotimpul ei, care creștea la soare și care crește și acum, cu toate că a suferit mici modificări, este căpșuna care ne place nouă, căpșuna care este zemoasă, care are toate cele peste 300 de elemente care o fac să miroasă frumos. Asta este căpșuna, să zic, clasică pe care noi ne-o amintim.
Căpșuna însă pe care o avem astăzi în supermarketuri, nu cea pe care o avem la piață și care este cultivată în grădini, la soare și care are acel miros și gust de căpșună… Căpșuna însă pe care o găsim în supermarket în fiecare anotimp, da, oricând poți să-ți iei această căpșună, este o căpșună modernă. Este tot Fragaria ananassa, dar este o Fragaria ananassa care a fost ulterior selectată din cultură în cultură să fie rezistentă la transport, rezistentă la frig, rezistentă la de… a sta mult timp pe raft și rezistentă la a crește în tot felul de medii care nu sunt mediul ei natural.
Asta înseamnă că noi am cedat gustul și mirosul și aroma acelei căpșuni. Da? Deci noi am cedat aceste caracteristici în favoarea rezistenței ei, pentru ca acea căpșună să stea pe raft. Și asta nu este de mirare, pentru că atenție: producția mondială de căpșuni în momentul ăsta depășește 10 milioane de tone pe an și unele surse spun chiar că aceste 10 milioane sunt de fapt 15 milioane de tone pe an. În total 25 de miliarde de dolari. Asta este piața de căpșuni în toată lumea. Cel mai mare producător este China cu 40% din producția mondială de căpșuni. Urmează Statele Unite, Turcia, Egipt, Mexic și Spania.
Deci, atenție, în momentul în care noi… ăsta ar fi primul lucru important, pentru că, cum ziceam la început, sunt mulți oameni care zic: „Ah, căpșuna de azi nu mai este naturală, este prea mare”, dar oamenilor le e frică de căpșunile mari. Cu toate că alea din Chile erau de dimensiunea unui ou. Da, ne e frică de căpșunile mari pentru că avem impresia că sunt modificate genetic, că sunt stropite – și într-adevăr sunt stropite – și că ele nu mai sunt naturale și că ele nu ne mai aduc beneficii nouă.
În realitate, selecția fructelor așa se face. Da? Dacă tu ai, îți dau un exemplu cu un măr. Dacă tu ai o livadă de meri și cultivi mere acolo, da, și trebuie să iei semințe din merele alea să le sădești mai departe. Oamenii au observat în timp că dacă iei semințele de la merele mari, alea mari, da, ai 100 de pomi și un singur pom face mere de două ori mai mari, tu dacă sădești acele semințe o să ai meri la fel de mari. Și astfel tu, din cele 100 de tipuri de mere pe care le cultivi, o să-l cultivi fix pe ăla mai mare și din ăla mai mare, din nou, următoarea generație, unul o să fie și mai mare. Și astfel, noi cultivând constant fructe care au caracteristici care ne convin nouă, noi cultivând constant și selectând acele fructe, am reușit de-a lungul anilor să avem fructe mai mari, mai colorate, mai dulci, mai gustoase poate sau mai rezistente la transport.
Și atunci, dacă vorbim despre mere, merele probabil că le poți transporta oricum, da, în orice fel. Și atunci noi cultivăm mere care trebuie să fie mai zemoase și mai dulci pentru că astea sunt merele care se vând. Când vorbim însă de căpșuni, e foarte greu să iei căpșunile alea zemoase, dulci, coapte și super aromate și parfumate și să le transporți la frigider din China și ele să ajungă în două săptămâni pe raftul unui supermarket din Europa. Și atunci singurul mod în care putem să avem totuși căpșuni în afara sezonului este să selectăm fix acele căpșuni rezistente care pot să crească în solar, care nu se strică la două săptămâni de transport, care pot fi cultivate când încă nu sunt coapte și să fie coapte pe parcursul transportului lor. Astea nu sunt căpșuni modificate genetic, nu sunt căpșuni mai stropite decât poate căpșunile aromate pe care le găsim vara în piață, dar sunt un alt tip de căpșuni, selectate pentru a fi rezistente, pentru a le avea tot anul.
Asta este, asta e povestea cu aroma. Da? Deci când iei o căpșună și vreau să zic o anecdotă, de fapt o s-o zic la final… Pentru că acum doi ani m-am dus la un supermarket, n-o să zic ce brand, ce supermarket, nici măcar nu contează, o să ne dăm seama la finalul poveștii. Și am cumpărat un kil de căpșuni. M-am dus acasă cu căpșunile. Alea n-aveau niciun gust. Aveau gust de plastic și de sintetic. Zici că erau injectate. Fix așa am simțit că sunt căpșuni injectate. Atât de injectate mi s-a părut că sunt, că am zis că trebuie să verific asta mai departe și m-am dus la un prieten de-al meu care are un laborator care testează alimente, un laborator profesionist care are paneluri prin care poate să testeze, de exemplu, într-o căpșună sau într-un kil de căpșuni 1000 de pesticide diferite. Și am făcut un test de acest tip de pesticid pe care eu l-am plătit și ne-a ieșit rezultatul și o să vă spun ce rezultat era în acele căpșuni luate din supermarket. Atenție, da, deci nu de la piață, din supermarket. La finalul materialului vă zic ce era în acele căpșuni și vom vorbi în curând și despre pesticide.
Dar până atunci aș vrea să vorbim despre proprietățile nutritive ale căpșunilor. Și atenție, căpșunile nu sunt un super aliment, cum de fapt nimic nu este superaliment. Da, poate am putea zice de afine că ar fi super aliment, dar niciun aliment consumat ca un tratament… niciun aliment n-o să șteargă stilul de viață greșit. Niciun aliment n-o să vindece boli. Deci, nu există alimente sau lucruri pe care să le mâncăm care să ne vindece. Așa ceva pur și simplu nu există. Mai degrabă există alimente sănătoase care trebuie să fie mâncate împreună și atunci când ele sunt mâncate împreună, ele pot face parte dintr-un stil de viață sănătos. Dar ar trebui să ne îndepărtăm de această idee că există alimente care ne vindecă de diabet, desfac vasele, desfundă vasele și așa mai departe. Nu există asta.
Totuși, dintre alimentele pe care le putem mânca, căpșunile sunt extrem de bine echilibrate și au niște proprietăți care nu sunt top riț, dar împreună aceste proprietăți fac căpșuna un aliment foarte sănătos. Și vreau să fac o paranteză, sunt unii oameni care nu mănâncă căpșuni pentru că au impresia că au zahăr. Acei oameni pare că n-au nicio problemă să mănânce o ciocolată sau să mănânce o prăjitură. Nu, pentru că na, prăjitura e prăjitură, dar se feresc de căpșuni pentru că căpșunile au zahăr. De fapt, căpșunile au puțin zahăr, un indice glicemic de 40 și au fibre care încetinesc absorbția acestui zahăr. Da. 2 g de fibre de pectină per 100 de g de căpșună. E o concentrație foarte mare de fibre pentru un aliment, care fac în stomac și în intestin o barieră care încetinește acest indice glicemic.
Aice la 100 e glucoza pe indicele ăsta glicemic. Da, acest indice glicemic, dacă ar fi să-l explicăm. Aice este glucoza. Pe aice pe undeva este zahărul. Aici este pâine albă. Alte fructe dulci ar putea veni în zona asta. Dacă ăsta e 50, căpșunile sunt undeva pe aici, ceea ce este extraordinar. Deci un indice glicemic foarte bun.
Avem un profil metabolic bun. Doar 32 de kcalorii pe 100 de g de căpșuni, care 91% sunt făcute din apă. Avem vitamina C, 58 mg / 100 de g. E o concentrație mai mare decât în portocale. Portocalele sunt așa, sursă bună de vitamina C într-un mod așa social, cultural. Așa am înțeles noi lucrurile astea. Așa, așa le-am răspândit mai departe. Dar căpșuna are mai multă vitamina C decât portocala. Cum multe alte fructe au mai multă vitamina C decât portocala. Deci ai mâncat 150 de g de, de căpșuni, ai doza ta zilnică de vitamina C. Avem un echilibru electrolitic între potasiu și sodiu care face ca vasele să se relaxeze puțin și avem o cantitate considerabilă de mangan care ajută într-un fel în arhitectura mitocondriei. Toate astea fac din căpșună un aliment pe care îl putem considera real sănătos. Un indice glicemic mic. Are componente care ajută în menținerea sănătății vaselor de sânge.
Există studii care arată că oamenii care mănâncă căpșuni au o rezistență la insulină mai mică decât cei care nu mănâncă căpșuni și avem dovezi științifice că aceia care mănâncă căpșuni au un microbiom mai divers. Și e logic, ai o grămadă de polifenoli, ai o grămadă de fibre diferite, ai o grămadă de substanțe nutritive și antiinflamatorii care îți vor modifica microbiomul. Atenție, această modificare este reversibilă când nu mai mănânci căpșuni. Din nou, nu este o modificare de natură să te vindece de ceva, dar există studii, cum ziceam, care arată efecte benefice asupra sănătății.
Și hai să, să trecem în revistă doar câteva dintre studii fără să ne plictisim. Există o sinteză din 2024 care leagă consumul regulat de căpșuni de o scădere modestă a colesterolului rău, a trigliceridelor și a markerilor inflamatori. Da, nimeni serios n-o să creadă că o căpșună sau 100 de g de căpșuni îți salvează inima, dar consumate pe termen lung, căpșunile îți pot ajuta puțin sănătatea inimii. Un alt studiu, lăsăm studiile astea jos în descriere, pe 33 de adulți obezi cu colesterol mare. Timp de 14 săptămâni au mâncat pudră de căpșuni echivalentă a două porții și jumătate pe zi, ceea ce a scăzut rezistența la insulină și cel mai important, particule mici și dense de colesterol LDL, fix cele de care vrem să scăpăm. Da, pentru că, din nou, în căpșuni există fibre care concurează direct cu absorbția colesterolului înapoi din intestine. Deci mănânci căpșuna, ea îți oprește absorbția propriului tău colesterol din intestin.
Mergând la studii, o conferință Nutrition 2024. Într-o astfel de conferință a fost citită o lucrare în care pacienții cu colesterol crescut au băut zilnic băutură de căpșuni. Timp de patru săptămâni, arterele lor se dilatau mai bine. Da. Deci aveau o dilatație mai bine, mai bună a arterelor, pentru că din căpșună, după ce ai mâncat-o, corpul produce oxid nitric care ajută la dilatarea vaselor de sânge.
Există studii mici pe adulți în vârstă sau supraponderali care arată îmbunătățiri modeste ale memoriei și ale vitezei de gândire plus mai puțină inflamație cerebrală. Ăă, există studii mult mai multe care arată efecte mult mai bune ale afinelor, dar în final ideea este că n-ar trebui să alegem… dar nu e o olimpiadă a super alimentelor, n-ar trebui să alegem sau să votăm între aceste fructe de pădure. Asta zice și doctorul Kamarovski în materialul său. Ar trebui să le vedem pe toate cu beneficiile lor diferite. Iar sănătatea vine din diversitatea lucrurilor pe care le mâncăm, nu dintr-un singur super aliment pe care îl mâncăm în fiecare zi, obsedați de acel aliment.
Apropo, fitosteroli se numesc substanțele care sunt competitori direcți ai colesterolului, dar se leagă de micelele biliare în intestin și blochează absorbția colesterolului de origine animală, inclusiv absorbția propriului nostru colesterol.
Apropo, există alergie la căpșuni? Este o formă rară de alergie, se cheamă sindrom de alergie orală și este o formă de alergie încrucișată sau reacție încrucișată la persoanele care au alergie la polenul de mesteacăn. Deci, dacă știi că ai alergie la polenul de mesteacăn, atunci corpul poate să încurce anumiți aminoacizi de pe suprafața căpșunii, să creadă că acei aminoacizi sunt de fapt polen de mesteacăn. Ca și simptome se pot umfla buzele, se poate umfla limba rar. De regulă, ai o oarecare mâncărime în zona gurii și aceste simptome de regulă trec, trec de la sine, dar sunt puțin neplăcute.
Ca și truc, se pare că atunci când fierbi căpșunile sau le gătești… și există tot felul de rețete cu căpșuni gătite în toate felurile. Poți să le tragi în tigaie, poți să dai cu oțet peste căpșuni. Dacă dai cu oțet peste căpșuni, ele devin mai fragede și eliberează mai bine aromele pe care le au. Devin din contră, mai dulci. Da, contraintuitiv, dar devin mai dulci dacă lași un pic de oțet peste căpșuni. Și există tot felul de alte rețete în care combini căpșuni cu oțet, cu un pic de piper. Există tot felul de metode pe care le putem experimenta cu aceste căpșuni. Dar revenind, dacă gătești căpșunile, dacă le tragi la tigaie sau le gătești puțin, se pare că tratamentul termic distruge acei aminoacizi și corpul nu-i mai încurcă cu acel polen de mesteacăn.
Și acum hai să revenim la pesticide. Da, să vedem despre, despre ce e vorba, pentru că într-adevăr căpșunile conduc clasamentul Environment Working Group pentru cele mai ridicate reziduuri de pesticide. Deci, într-adevăr, de cele mai multe ori, și inclusiv la noi când ne uităm la știri, de multe ori avem tot felul de verdețuri și căpșuni care sunt găsite cu mai multe pesticide. Și asta este într-un fel de înțeles pentru că căpșuna este foarte fragedă, da, este foarte moale, ea crește aproape de pământ și este expusă la tot felul de fungi de cele mai multe ori și la tot felul de alți prădători. Deci asta înseamnă că de multe ori căpșunile e necesar să le stropești, să le prelucrezi. Însă atunci când găsim pesticide în căpșuni, de cele mai multe ori acele pesticide vor fi sub limita legală. Limita legală fiind o limită foarte strictă la care autoritățile, da, sau institutele care reglementează aceste limite știu că acel pesticid în cantitate atât de mică nu îți face rău.
Acum, în mod cert că acele căpșuni crescute la țară, nestropite vor fi mai bune pentru sănătate. Căpșunile bio, ecologice, vor fi mai bune. Și ele au pesticide, și alea de la țară au pesticide pe care le trag din pământ, dar mult mai puține decât cele care nu sunt bio și cele care sunt cumva mai protejate. Totuși, aceste pesticide încă… și ăsta este raționamentul medical de bun simț, da, care persistă în continuare. Aceste pesticide, reziduuri de pesticide nu șterg și nu sunt mai grele decât toate beneficiile despre care am vorbit. Astfel este… e un pic absurd când cineva alege să nu mănânce căpșuni ca să nu mănânce pesticidele din căpșuni. Ele pot exista acolo, dar ele nu fac mai mult rău decât binele pe care ți-l face consumul de căpșuni. Asta este o regulă de bun simț pe care ar fi bine s-o, s-o înțelegem, s-o simțim și să mâncăm liniștiți căpșuni. Da? Deci persoanele care nu mănâncă căpșuni pentru că au zahăr și preferă să mănânce alte dulciuri, persoanele care nu mănâncă căpșuni pentru că ar avea pesticide sunt persoane care își fac poate mai mult rău renunțând la căpșuni decât protejându-se de acele pesticide.
Și acum revenind la acea poveste pe care am zis-o puțin mai devreme cu căpșunile pe care le-am testat în supermarket și am inclusiv… asta este, deci asta este doar o parte. Am ferit restul ca să nu… ca să nu se vadă, să zic, firma care transportă sau care comercializează aceste căpșuni, pentru că e irelevant. Și raportul arată așa. Sunt 1000 de substanțe. Sunt zeci de pagini cu 1000 de substanțe testate în final. Aici în… pe coloana asta am putea să le arătăm, dar n-are sens. Pe coloana asta ai valoarea maximă legală și aici ai, pe coloana asta ai ce s-a descoperit. De regulă, valoarea maximă legală arată de forma asta. Deci 0,5 să zicem. Și cât s-a descoperit arată de regulă așa. Da? Adică mult mai puțin, de zeci de ori mai puțin pesticid decât este legal. S-au descoperit în căpșunile pe care le-am mâncat valori foarte mici de fungicide, adică substanțe care omoară ciupercile care poate să… poate să strice acele căpșuni. Dar niciuna din substanțele pe care le-am descoperit nici nu era la valoarea care ar putea să strice gustul căpșunii. Îți aduci aminte că am zis că acea căpșună avea un gust sintetic, avea un gust de chimical. Niciuna din substanțele găsite nu dădea acest gust și era la o cantitate mult prea mică ca să-ți dea și cea mai mică idee de acel gust.
În final, ceea ce am constatat după toată această… toată această pățanie de detectiv în care m-am dus și am luat 4 kg de căpșuni, așa a trebuit să iau, 4 kg de căpșuni ca ele să fie analizate… După toată această analiză foarte amănunțită, cel mai… cel mai exhaustiv panel de pesticide pe care poți, pe care-l poți face. După toate astea, am învățat ceea ce am povestit la, la început, că acea căpșună care a fost cultivată în Grecia, deci Uniunea Europeană, transportată în supermarket, cu un gust ușor sintetic, era pur și simplu o căpșună care a fost selectată de-a lungul timpului să fie mai rezistentă la transport, mai frumoasă la raft, mai mare, mai rezistentă în timp, mai capabilă să se coacă pe drum, da, și să reziste mai mult la raft. Și toate aceste lucruri au fost făcute în defavoarea gustului și a mirosului. Și atunci, în momentul în care tu renunți la gustul de căpșună și mirosul de căpșună, căpșuna ajunge să aibă un gust care nu este al ei, care nu este gustul cu care tu te-ai obișnuit și asta te face să crezi că acea căpșună sau să simți, da, că acea căpșună are un gust aproape sintetic. De fapt este… da, e altă căpșună față de căpșuna din grădina bunicii. Două fructe probabil că foarte diferite, dar tot căpșuni, dar nu periculoase. Asta e important.
Și același lucru este valabil și pentru dimensiune. Dacă o căpșună este foarte mare, asta nu înseamnă că ea a fost injectată cu ceva. Asta înseamnă că ea pur și simplu a fost cultivată și selectată din recoltă în alta, astfel încât să ai plante care să facă căpșuni mari. Recordul, apropo, este o căpșună de 289 de g. E de 24 de ori mai mare decât o căpșună normală, care avea 18 cm lungime și este o căpșună care a intrat în Cartea Recordurilor în 2021 în Israel.
Astfel, ce mi-ar plăcea mie la finalul acestui material în care am vorbit despre căpșuni, să înțelegem că da, chiar dacă căpșuna pe care o mănânci sau o găsești în supermarket are o dimensiune mai mare, nu, nu e injectată. Așa a fost ea selectată de-a lungul timpului și, deși nu are poate gustul de altădată sau gustul la care te aștepți, căpșuna aceea rămâne în continuare un produs foarte bun. Este plin de fibre, de vitamina C, de electroliți, are un profil de zahăr blând și are o bază științifică serioasă în spate care îi dovedește beneficiile, dar atenție, nu e un super aliment, nu ne putem trata cu el și asta e partea bună, că nu există super alimente și nu există tratamente din, din alimentație.
De fapt, sănătatea în alimentația pe care noi o avem zilnic se bazează pe această idee plictisitoare de a mânca în fiecare zi variat, echilibrat, nu foarte mult și în principal legume, fructe cât mai variate, pentru a avea cât mai multe și variate fibre, pentru a rămâne sănătos mult timp, nu pentru a te vindeca de ceva ce ai deja. Deci, recomandarea finală, care e boring, da? e să ai echilibru în ceea ce mănânci și diversitate. Da, echilibru și diversitate la fiecare masă. Ăsta este, să zic, nu mai e demult un secret. E boring, dar e ceva ce odată ce ai înțeles începi să practici fără să te aștepți că te vei vindeca de la o porție de căpșuni.
Apropo, o porție de căpșuni pentru o persoană sănătoasă e undeva de 8-10 căpșuni pe zi, dar nu se întâmplă nimic dacă mănânci mai mult. Iar în studii în care, să zic, s-a văzut un efect asupra insulinei, asupra dilatării vaselor de sânge și așa mai departe, doza a fost de 300-400 de g de fruct proaspăt pe zi. Pare mult? Nu e mult. Eu cred că pot să mănânc 1 kg de căpșune într-o masă. În orice caz, porția din studii de 300-400 de g se duce undeva la 130 de calorii, ceea ce e foarte puțin.
Bun, îți mulțumesc pentru atenție. Dacă ai întrebări, lasă-le jos în comentarii. Dacă ai povești despre căpșuni, lasă-le jos în comentarii. Dacă ai vreo amintire care se leagă de mâncatul de căpșuni, lasă-mi asta jos în comentarii. De-abia aștept să le citesc. Și dacă vrei să citești comentariile oamenilor care vorbesc despre asta, lasă-le jos în comentarii. Dar vreau să zic ceva, ceva ce n-are absolut deloc gust de căpșune, cu toate că arată ca o căpșune… și anume Cafea ZOR Resolution. Are gust de ciocolată cu lapte, afine, toffee și mure. Trebuie să facem și o cafea care să aibă un pic așa o nuanță de căpșune. Intră pe zor.ro, ia-ți cafeaua asta. Zi-mi ce părere ai despre ea. Mulțumesc. Ciao!
