Omule, te salut! Eu sunt Dr. Mihail și astăzi vorbim despre tatuaje. Acest video este pentru tine dacă vrei să-ți faci un tatuaj și încă te mai gândești la asta. Acest video este pentru tine dacă ai deja un tatuaj și vrei să înțelegi de ce el persistă, de ce rămâne acolo sau de ce în timp tatuajul tău se diluează și devine un pic mai opac. Acest video este pentru tine dacă ți-ai făcut un tatuaj într-un loc nepotrivit și el din start devine opac și nu este ceea ce ți-ai dorit. În final, vom înțelege cum funcționează pielea noastră, care este anatomia pielii noastre, de ce acea cerneală rămâne în piele, care este mecanismul, și vom vorbi despre multe alte lucruri interesante, cum ar fi faptul că în lume aproximativ 30% dintre adulți (adică 3 din 10, aproximativ unul din 3 adulți) au un tatuaj. Și dacă ne gândim la populația mai tânără de adolescenți și tineri, acest procent se duce undeva la 40-50% dintre oameni care au tatuaje.
Cu toate astea, știința tatuajelor este foarte precară. Nu avem meta-analize care să ne spună ce riscuri există, și cred că este foarte greu să le facem pentru că există tot felul de cerneluri și pigmenți diferiți, tot felul de studiouri diferite și tehnici diferite de a tatua, așa că este foarte greu la finalul zilei să punem punctele pe i și să spunem: da, astea sunt riscurile sau cu asta ar trebui să te tatuezi. Totuși, nu ar trebui să ne îngrijorăm pentru că sunt foarte mulți oameni care își fac tatuaje și probleme majore nu au fost observate. Totuși, mi se pare interesant că știința de abia acum progresează, și de abia acum șase ani oamenii de știință au publicat un prim studiu în care au studiat șoareci tatuați și de abia atunci au reușit să explice de ce cerneala rămâne în corp, în piele atâta timp, și care este mecanismul. Pentru că dacă stăm și ne gândim, logic, pielea se schimbă permanent. Epidermul acesta de la suprafață se schimbă la fiecare patru săptămâni (o lună), și avem un alt epiderm pe noi. Dermul se schimbă și el, dar cu o rată un pic mai îndelungată, mai lungă, dar putem spune cu certitudine că într-un an vom avea o altă piele pe noi. Totuși, cum este posibil să avem o altă piele, dar acea piele diferită să păstreze acea cerneală în ea? Și pentru asta trebuie să înțelegem care este anatomia pielii.
Vom vorbi despre piele acum și despre anatomia pielii, și în general pielea face parte din acest sistem numit sistem tegumentar. Când ne referim la piele, vorbim despre trei straturi distincte care au țesuturi diferite și celule cu funcții și roluri absolut diferite. Acum, dacă asta este toată pielea noastră, ea este formată din trei straturi. Primul strat este acesta de aici, și acesta se cheamă epiderm. Acest strat de mai jos, de sub epiderm, se cheamă derm, iar sub derm este hipodermul, este stratul grăsos, să zic, adipos al pielii noastre.
Și acum hai să vorbim despre epiderm, și în acest context vom înțelege cum funcționează tatuajele semipermanente, cele care dispar după aproximativ patru săptămâni. Pentru asta trebuie să înțelegem cum funcționează epidermul. Epidermul, dacă asta este toată pielea noastră, acesta este hipodermul, ăsta e dermul, și aici vorbim despre epiderm care este fix partea asta de aici. Asta este partea cea mai subțire a pielii noastre și cea care ne apără de exterior. Acum, acest strat subțire este format din aproximativ 50 de straturi de celule, de 50 de celule care sunt așezate unele peste altele, și aceste celule sunt distribuite în diferite straturi, după cum le vedem aici: stratul bazal, spinos, granulos, lucidum și corneum. Acum ce este important de înțeles este că aceste celule cresc de jos în sus. Deci practic primul strat este cel care crește, aceste celule se divid și împing celula în sus, împing după aia din nou celula în sus. Deci prima celulă formată de jos este împinsă de jos în sus de următoarea celulă, după aia se formează o altă celulă, și ele iar sunt împinse în sus, și sus ajung să se tăbăcească, să se aplatizeze în felul ăsta, și practic sunt niște celule plate deasupra care stau unele peste altele și formează o barieră foarte bună a corpului nostru, care nu permite multor lucruri să intre în corpul nostru și nu permite apei să se evaporeze foarte ușor din corp. Deci este primul strat de protecție format din aproximativ 50 de celule. Ok, cum spuneam, aceste celule cresc de jos în sus, și în momentul în care celulele astea ajung sus, ele pur și simplu se desprind de pe noi și cad pe jos. Drept urmare, fiecare om împrăștie în jurul lui aproximativ un milion de celule cutanate în fiecare zi. Deci în fiecare zi, un milion de astfel de celule cutanate se desprind de pe noi și se duc în lume. Pare scârbos, dar asta este anatomia, așa funcționează corpul tău, și alte celule noi practic se formează jos. În fiecare zi, un milion de celule se formează jos și un milion de celule se desprind sus la suprafață, ceea ce este minunat, și asta ne duce la felul în care funcționează tatuajele semipermanente. În momentul în care cineva îți pune aici un tatuaj semipermanent, îți pune un astfel de abțibild pe care îl lipește și trebuie să-l ții 10-15 minute, acest abțibild are pigmenți foarte mici care sunt capabili să pătrundă în acest epiderm, și astfel acești pigmenți vor colora în zona asta epidermul, și în cele patru săptămâni (aproximativ 30 de zile, 40 de zile – alte studii spun că pielea se poate regenera până la 90 de zile la persoanele în vârstă), aceste celule cu pigmenți cu tot se vor duce la suprafață, și tu vei avea patru săptămâni în medie pielea tatuată. Ăsta este felul în care practic un tatuaj poate să reziste pe pielea ta (un tatuaj semipermanent), și în aproximativ patru săptămâni el se va spăla, pentru că celulele de jos vor veni în sus cu tot cu cerneala din acel tatuaj semipermanent, și astfel tatuajul semipermanent se evaporă și dispare. Asta este ideea de bază a cum funcționează un tatuaj semipermanent.
Dar hai să mergem mai departe și să vorbim despre al doilea strat al pielii, care este mult mai interesant și este mult mai complex, și este format din alte tipuri de celule. Și acum, ca să înțelegem cum funcționează un tatuaj permanent, trebuie să înțelegem cum funcționează acest derm. Dacă până în zona asta este epidermul, toată partea asta de aici este formată din derm, și vedem din start că celulele aici sunt mult diferite. Vedem aceste celule care sunt mai măricele, și celulele astea măricele se numesc fibroblaști. Acești fibroblaști sunt celule active care sintetizează matricea celulară, adică colagen, elastină și glicoproteine. Concret, acești fibroblaști sunt celule care formează această rețea conjunctivă care este neregulată, care este formată din fibre de colagen și elastină care cresc în toate direcțiile. Dacă ne uităm pe această secțiune histopatologică, vedem că acesta de aici este epidermul, iar ăsta de aici este dermul, iar fibroblaștii sunt aceste celule de aici. Ăsta este un fibroblast, ăsta este un fibroblast, și vedem cât de frumos formează acest fibroblast aceste fibre de colagen și de elastină. Acum, partea cea mai interesantă a acestor fibroblaști (și fibroblaștii ăștia sunt celule mari, sunt celule active, sunt mult mai puține celule decât în epiderm, deci în derm avem mai puține celule și sunt acești fibroblaști care creează această rețea conjunctivă, care este foarte neregulată – adică nu sunt celule ca în epiderm care stau unele peste altele, sunt foarte bine structurate). În derm avem acești fibroblaști care creează această rețea conjunctivă neregulată de fibre care arată în toate direcțiile. Adică vedem aici că aceste fibre de colagen și de elastină (inclusiv în desenul acesta de aici) vedem că fibrele astea se duc în toate direcțiile, și asta ne oferă rezistența și elasticitatea pielii. În orice direcție tragem de piele (dacă tragem încoace, dacă tragem încolo, dacă tragem în sus, dacă apăsăm pe ea), pielea rămâne fermă și elastică, pentru că fibrele astea trag de peste tot. Apropo, dacă vreți un material despre colagen (cum se formează colagenul în acest derm, de ce are nevoie fibroblastul nostru ca să creeze fibre noi de colagen și dacă suplimentele cu colagen funcționează sau nu), lăsați-mi jos mesaj în comentarii și revenim cu un alt video despre asta. Dar revenind la subiectul nostru, acești fibroblaști practic stau aici și creează această rețea de colagen, de elastină și așa mai departe. Dar acum, întorcându-ne la acest desen anatomic, vedem că pe lângă fibrele astea de colagen, elastină și fibroblaști, avem și alte elemente în acest derm. Avem vasele astea de sânge (avem artere, avem vene cu sângele care se întoarce), avem glande sudoripare, glande sebacee, avem acești foliculi de fir de păr, deci avem foarte multe alte structuri anatomice care stau, bine mersi, în piele, până când, deodată, cineva la care mergem într-un studio ne face un tatuaj. În momentul în care facem un tatuaj permanent, ceea ce se întâmplă când mergem într-un studio și un artist de tatuaje ne face un tatuaj, este să vină cu acel ac, acel ac automatizat care străpunge pielea și o străpunge cu foarte multe repetări într-o secundă. Și în momentul în care el străpunge pielea, acul ajunge la o anumită grosime în piele, ajunge în derm. Ceea ce se colorează aici la nivelul epidermului am înțeles deja că va dispărea în cele patru săptămâni, dar în momentul în care el ajunge în derm, el va lăsa aici bucăți de cerneală, și aici lucrurile devin foarte interesante. Odată ce această cerneală pătrunde aici, ea pătrunde (cum am zis) cu ajutorul acelui ac, iar acul acela provoacă un traumatism. La nivelul acesta al injecției de cerneală sau de pigment în derm, apare un traumatism, iar un traumatism va aduce de la sine un răspuns imun, și aici lucrurile devin super interesante. Practic de aici, de la nivelul dermului, traumatismul este sesizat, și apar niște elemente imunitare cum sunt celulele albe, și cele mai importante din această schemă sunt macrofagele. Macrofagele sunt niște celule albe care vin la locul de accident (deci în zona aceasta avem o inflamație), și aceste macrofage ajung în zona de inflamație să caute sursa inflamației, să caute cine este „scandalagiul” care a pătruns în piele, în derm, unde el nu are ce să caute. Și astfel aceste macrofage sunt învățate să înglobeze orice corp străin, fie că vorbim despre o bacterie, fie că vorbim despre un virus, un parazit sau orice altă substanță, ea va fi practic înglobată de aceste macrofage. Și iată cum vin macrofagele și înglobează aceste particule de cerneală, și astfel particulele noastre de cerneală devin înglobate de către macrofage care vor să facă un proces biologic pe care ele știu să-l facă, și anume să le fagociteze. Și acum trebuie să explicăm ce înseamnă această fagocitoză, și o vom explica aici. Acesta este un macrofag. În momentul în care el vede o bacterie, primește o bacterie, el o bagă înăuntru în el. O înglobează, și prin acești fagozomi și lizozomi el fagocitează acea bacterie. Ori bacteria fiind un compus organic, biologic, care este construită din aminoacizi, din grăsimi, din tot felul de proteine și tot felul de alte elemente biologice, acești fagozomi și lizozomi reușesc să dezmembreze o bacterie și un virus în componentele sale și le dau afară. Deci practic aceste macrofage se duc, prind o bacterie și o digeră în elementele constituente ale acelei bacterii și dau acele cărămizi afară. Dacă bacteria este formată din cărămizi, acele cărămizi odată dărâmate nu mai pot forma o casă, și acele cărămizi inofensive sunt date afară și preluate de organism. În schimb, când un macrofag ajunge în zona asta și înglobează un astfel de pigment, o astfel de cerneală, el nu știe ce să facă cu ea, și practic el înglobează cerneală, dar lizozomii și fagozomii din macrofag nu reușesc să descompună acea moleculă de cerneală, care de regulă este mai mare decât o bacterie și care este formată din elemente pe care macrofagul nu știe să le descompună. Și ăsta este mecanismul prin care aceste bucăți de cerneală care sunt în derm (care sunt împrăștiate prin fibrele noastre de colagen și elastină) devin blocate de aceste macrofage care sunt semipermanente și rămân acolo în loc. Aceste macrofage sunt prea mari ca să mai circule, ca să mai ajungă să intre în fluxul venos și să se ducă în sânge, cu toate că acest lucru se întâmplă (vom vedea imediat cum și de ce – acesta nu este tocmai un lucru plăcut), dar în mare parte, 99% din acest pigment rămâne înglobat de macrofage care se blochează acolo. Imaginați-vă o închisoare a acelui pigment. Pielea, dermul, devine efectiv o închisoare a acelui pigment, iar macrofagele înglobate îl blochează acolo, și nici ele nu se mai pot mișca. Doar că aceste macrofage au și ele o durată de viață, și durata medie de viață a unui astfel de macrofag este de 90 de zile. Ce se întâmplă după 90 de zile este și mai interesant. Deci dacă trec 90 de zile, acest macrofag se rupe, și în momentul în care el se rupe, cerneala iese din nou afară, dar în momentul în care ea iese afară, apar alte macrofage care îl sesizează și care din nou îl înglobează, și din nou această bucățică de cerneală va sta blocată într-o închisoare biologică timp de 90 de zile. După 90 de zile, acest macrofag din nou este distrus, iar cerneala noastră de data asta va ieși la suprafață, dar va lăsa o bucățică care se va degrada din ea. Astfel va veni un nou macrofag care va mânca bucata mare de cerneală. În schimb, această bucățică mică se va duce la vasul de sânge și se va duce în sistemul nostru circulator. Acesta este mecanismul prin care, practic prin foarte multe astfel de etape de fagocitoză a acelui pigment, după care macrofagul este descompus, cerneala este eliberată afară, este iar fagocitată de un alt macrofag, se disprind în timp bucățele foarte mici din acest pigment, din această cerneală, care ajung să fie absorbite în sistem, în sângele nostru. Și asta arată un studiu care a demonstrat că persoanele care au tatuaje au de foarte multe ori în ganglionii limfatici (care corespund zonei, care practic aduc limfa în zona tatuată) acele persoane au pigment inclusiv în acei ganglioni limfatici. Care este riscul acestui lucru sau dacă el are repercusiuni pentru sănătate, în momentul ăsta nu este cunoscut. Cert este că acest balet, această reîncarcerare continuă a acestui pigment, va lăsa după sine aceste reziduuri care, repet, se duc în sânge sau în limfă și ajung în ganglionii limfatici care în timp captează acest rest de cerneală. Așadar, ăsta este mecanismul prin care în urma unui tatuaj (în momentul în care ni se face un tatuaj permanent) cerneala corect ajunsă în derm rămâne acolo blocată, fagocitată de aceste macrofage care țin cerneala captivă câte 90 de zile, după care sistemul imunitar formează alte macrofage care mănâncă din nou cerneala eliberată, și mici reziduuri se duc în sistemul nostru. Și lăsăm aici pe ecran sursa articolului științific care a analizat fix această dinamică a macrofagelor în tatuaje pe niște șoricei. Și asta înseamnă că aceste tatuaje denumite permanente sunt relativ permanente, pentru că ele nu vor rezista toată viața și în timp ele încep să se decoloreze, își pierd din intensitate și devin un pic mai opace. Liniile acelea de contur care sunt foarte precise la început, în timp încep să se miște, și pentru că aceste bucăți se desprind, dar și pentru că această cerneală (ne imaginăm că ea migrează foarte puțin), dar cu fiecare ciclu din acesta de 90 de zile, un alt macrofag va lua din cerneală și o va muta un pic mai la o parte, o va muta un pic mai la o parte, până când liniile alea clare de contur devin un pic mai blurry. Doar că în mâinile unui specialist neexperimentat, aceste linii pot fi blurry încă de la început, și aici vreau să explic de ce. Dacă acest artist care îți injectează practic cerneala în piele nu se oprește cu presiunea astfel încât ăsta să fie locul de injectare și se duce mai jos, ceea ce se poate întâmpla este ca cerneala să ajungă în hipoderm (care este practic al treilea strat al pielii tale și este format din derm, și dermul ăsta este format din celule adipoase, din grăsime), astfel încât această cerneală poate să rămână captivă în această grăsime. Dar grăsimea, ea fiind grăsoasă și fiind vâscoasă și având o activitate destul de mare (adică celulele grăsoase, trigliceridele din această grăsime, ele se tot plimbă, ele ies, se metabolizează, apar altele, vin altele care iau locul celor dintâi), ea fiind practic așa vâscoasă, această cerneală se dispersează la acest nivel. Deci dacă injectezi, să zicem, cerneală în locul ăsta de aici, ea va rămâne în acest loc. În schimb dacă injectezi cerneală aici, ea se va dispersa și se va duce și în zonele vecine. Ăsta este motivul pentru care atunci când artistul care face tatuajul apasă prea tare într-o zonă în care pielea este foarte subțire (și atenție, pielea noastră diferă ca și grosime – ea fiind de exemplu foarte subțire la nivelul pleoapelor, dar fiind foarte groasă la nivelul coapselor), deci specialistul acela care îți face tatuajul trebuie să știe în ce zonă cam cu ce grăsime are de-a face. Și asta înseamnă că dacă specialistul apasă prea tare, el poate să introducă cerneala în hipoderm (deci nu în derm în partea asta de aici, ci în hipoderm, în spațiul acesta adipos format din celule grăsoase ale pielii), și atunci cerneala este dispersată. Ca rezumat, tatuajul semipermanent rămâne de regulă aici și nu se duce mai jos de epiderm. Un tatuaj permanent este practic injectarea pigmentului în această zonă a dermului, unde pigmenții sunt capturați de către macrofage și sunt ținuți acolo până la restul vieții, descompunându-se puțin, ajungând în sistem, ajungând în limfă și ajungând inclusiv în ganglionii limfatici. Care este consecința acestui lucru încă nu putem spune. Și dacă specialistul, artistul care îți face tatuajul se duce prea adânc, atunci cerneala poate să ajungă în acest hipoderm, în grăsime, și acolo este dispersată, și atunci tatuajul devine blurry. Și acum legat de riscuri, există niște riscuri pe care deja le știm. Cum am înțeles sunt riscuri, există probabil riscuri despre care nu putem încă vorbi pentru că nu sunt raportate, dar există riscuri de reacții alergice (în special diverse culori folosite în cerneala de tatuaj – în special roșu, verde, galben și albastru pot provoca reacții alergice la nivelul pielii cum ar fi o erupție sau mâncărimea la locul tatuajului). Există infecții ale pielii, dacă pielea n-a fost bine sterilizată, dacă aparatul cu care lucrează n-a fost bine sterilizat (sau a fost bine sterilizat, dar artistul se scarpină în ureche și după aceea pune mâna pe piele, și acel ac introduce acele bacterii în piele), atunci pe lângă cerneală putem să avem și bacterii care sunt introduse în acel derm pe care l-am desenat mai devreme, și atunci acolo pe lângă faptul că macrofagele vor capta cerneală, ele vor capta și bacterii, va începe acel proces imunitar de luptă cu acele bacterii, și atunci pielea se poate suprainfecta. Pot apărea alte probleme ale pielii, dacă pielea ta este sensibilă se pot forma niște inflamații numite granulom, deci poți să ai chiar și un granulom sub piele, o umflătură pe sub piele. De asemenea, tatuajele pot duce la formarea de cheloizi, care sunt zone ridicate cauzate de o creștere excesivă a țesutului cicatricial (adică se formează o cicatrice sub piele care îți va ridica foarte urât zona în care te-ai tatuat). Se pot transmite boli dacă cineva a fost tatuat înaintea ta și are o boală cum ar fi (nu știu) un virus hepatitic B, virus hepatitic C sau are un stafilococ auriu rezistent – toate acestea se pot transmite printr-un aparat care n-a fost suficient de bine curățat. Și atenție, există complicații la RMN care sunt foarte rar descrise, dar există substanțe în anumite tipuri de pigmenți (în acea cerneală care este folosită) care pot să reacționeze cu aparatul RMN când ți se face o scanare RMN, și acei pigmenți se pot încălzi și se pot forma chiar umflături sau arsuri la zona de tatuare. Aceste lucruri se întâmplă rar, și bănuiesc că e puțin probabil să pățești așa ceva dacă te tatuezi într-un salon acreditat unde se folosesc pigmenți verificați și așa mai departe, dar repet, acest risc totuși există și este descris în literatură. Mai mult decât atât, ce se întâmplă mai departe în corp? Există supoziții, există supoziții că anumite tipuri de cerneală pot să conțină plastice care pot ajunge în sistem (cum am descris acea fagocitoză care scapă anumite elemente, și ele se pot absorbi în timp în sistem). Există chiar și riscul de a te tatua cu metale grele (cum ar fi mercur – există anumite tipuri de cerneală care sunt neverificate și care pot conține mercur) care ajunge în corpul tău, și acesta este un metal greu, permanent, care nu mai iese din corp sau poate să iasă din corp doar prin administrarea anumitor cheloizi care se administrează de către medicul toxicolog.
Cam asta este ideea cu tatuajele. Dacă nu ți-ai făcut până acum niciun tatuaj și te gândești să-ți faci, poate că acest material îți dă un pic de gândit. Să spun clar că există riscuri clar demonstrate și prin care să-ți recomand să nu faci un tatuaj, nu pot să spun așa ceva pentru că ele nu există încă, nu există demonstrate. Totuși, cercetarea în ceea ce înseamnă tatuajele și posibilele efecte adverse este doar la început. Și eu personal, mai mult decât un tatuaj semipermanent doar să văd cum este și să-mi fac niște poze, nu mi-aș face, dar nu o lua ca pe o critică sau ca pe o sperietură. Dacă vrei să-ți faci tatuaj, cred că este suficient de safe să zicem că cei, unul din trei oameni de pe pământ care au tatuaje sunt sănătoși și nu par să aibă nicio problemă cauzată de acele tatuaje.
