Am observat cu toții, adesea cu stupoare, că până și cele mai inteligente persoane din cercul nostru de cunoștințe pot cădea pradă anumitor mituri legate de vaccinare. Dar de ce se întâmplă acest lucru?

Pentru că fricile care stau la baza acestor convingeri sunt reale. Frica este reală. Incapacitatea de a înțelege pe deplin sau de a accepta complexitatea unui proces științific este, de asemenea, reală. În plus, majoritatea miturilor vin „împachetate” într-o poveste captivantă. De obicei, povestea implică un personaj misterios, cu intenții ascunse, care creează un virus sau produce un vaccin cu un scop malefic bine determinat.

Și, să fim sinceri, oamenii iubesc poveștile. Fără excepție. Câți dintre voi ați auzit un copil spunând înainte de culcare: „Tati, spune-mi niște dovezi științifice!” sau „Mami, citește-mi ultimele date clinice!”? Cel mai probabil, copilul va cere o poveste: „Tati, zi-mi, te rog, o poveste.”

Astfel, frica de necunoscut, dificultatea de a înțelege și atracția pentru povești ne pot face vulnerabili, indiferent de nivelul de educație, în fața capcanei acestor mituri.

În prezent, majoritatea celor care și-au dorit să se vaccineze au făcut deja acest pas. Studiile arată însă că peste 21% dintre cei care, la începutul anului, au spus că preferă să aștepte, sunt acum vaccinați, adesea convinși de prieteni sau rude, prin discuții calme și răbdătoare.

Astfel, dezbaterea miturilor legate de vaccinare într-un cadru prietenos, cu empatie și deschidere din partea ambelor părți, rămâne cea mai eficientă soluție pentru a-i convinge pe cei sceptici.

În orice conversație cu o persoană reticentă, este esențial să evităm blamarea sau acuzațiile. În schimb, ar trebui să încercăm să îi înțelegem punctul de vedere, fricile și dreptul de a alege. Din acest punct de empatie putem construi un dialog logic, în care să înlocuim „Nu, te înșeli, nu ai dreptate” cu „Așa este, te înțeleg, și eu am crezut asta, dar ce-ai zice dacă…”

Aveți grijă de voi și faceți alegeri informate și înțelepte!