Select Page
Am văzut, cu toții, cu stupoare, că și cele mai inteligente dintre cunoștințele noastre, ale tuturor, ajung să cadă pradă anumitor mituri despre vaccinare. De ce?
Pentru că fricile care se ascund în spatele acestor crezuri sunt reale. Frica este reală. Incapacitatea de a înțelege și de a accepta că nu poți înțelege un proces complex este reală. Și, în plus, majoritatea miturilor vin cu o poveste în spate. Cineva, un personaj, nu se știe care și nu se știe unde, vrea să facă ceva, are un scop bine definit, creează un virus, fabrică un vaccin cu un scop ascuns etc. etc.
Iar nouă, oamenilor, ne plac poveștile. Fără excepție. De câte ori ați auzit un copil să îi spună părintelui, seara, înainte de culcare: “tati, spune-mi și mie, te rog, niște dovezi științifice!” sau “mami, mami, spune-mi și mie niște date clinice de ultima oră!” … Nu, de cele mai multe ori copilul va spune: “tati, zi-mi, te rog, o poveste”.
Și uite așa, frica de necunoscut, incapacitatea de a înțelege și setea de poveste predispune pe oricare dintre noi, indiferent de educație, la capcana acestor mituri.
În momentul de față avem o mare parte din oamenii care și-au dorit din start să se vaccineze vaccinați. Studiile arată însă că peste 21% dintre cei care în ianuarie au spus că vor aștepta, au fost deja imunizați și aceștia, și de cele mai multe ori convinși de prieteni sau rude, în discuții calme.
Așa că dezbaterea acestor mituri, în atmosfere prietenoase și abordate cu înțelegere și cu dorința ambelor părți de a discuta este cea mai bună soluție pentru imunizarea și salvarea celor sceptici.
În final, în orice discuție avem cu cineva reticent, este esențial să nu îl blamăm sau acuzăm, ci să înțelegem punctul lui de vedere, frica și puterea de a alege și pornind din acest punct al compasiunii să începem o discuite logică în care să înlocuim: “nu, te înșeli, nu ai dreptate” cu “așa este, te înțeleg, așa credeam și eu, dar ce zici dacă…”
Aveti grija de voi si faceti alegeri corecte.