Biserica Ortodoxă Română (BOR) se opune introducerii educației sexuale în școli. Totuși, în contextul actual, școala nu mai reprezintă, din păcate, un etalon principal al educației pentru tineri. Într-o lume conectată, informațiile pot fi accesate rapid din surse sigure online, podcasturi sau cărți care pot fi descărcate în doar câteva secunde.
Rezumatul articolului:
Educația sexuală are multiple beneficii dovedite științific:
- Reduce semnificativ incidența sarcinilor nedorite, violența dintre sexe și stigmatizarea comportamentelor sexuale sănătoase.
- Începută de timpuriu, întârzie debutul vieții sexuale la adolescenți, oferindu-le acestora puterea de a lua decizii corecte pentru ei.
- Contribuie la reducerea riscului de boli cu transmitere sexuală, promovând prevenția și comportamentele responsabile.
Text integral al comunicatului BOR: aici
BOR spune asa: ” Ideologizarea informațiilor transmise elevilor… este în totală contradicție cu scopul real și ultim al educației: formarea omului în spiritul celor mai înalte valori morale și al eticii virtuții ca expresie a echilibrului și normalității.”
Mă întreb însă, cine stabilește această „normalitate” în care ți se impune, încă de la naștere, orientarea și stereotipia sexuală: ai penis = ești bărbat = vei iubi femei = te vei comporta ca un bărbat? Și orice abatere de la aceste norme devine „anormală.” Cum putem vorbi despre „iubirea aproapelui” când îi dictăm cum să fie?
Și atunci, ce mai înseamnă școala, sufocată de materii care rareori își găsesc aplicabilitatea în viața reală, dacă nu ne învață, corect și concret, cum să abordăm viața și relațiile cu oamenii pe care îi vom întâlni? Cum ajută o școală care nu îți spune că ești ok așa cum ești, că e normal ce faci, că e perfect normal să te masturbezi? Știința a demonstrat că nu îți face niciun rău fizic, dar poate avea un impact mental uriaș dacă ajungi să crezi că e anormal să faci asta. Te poți vedea ca pe un sociopat, un „monstru sexual,” crezând că doar tu faci asta – până, poate, pe la 18-19 ani, când descoperi că, de fapt, toată lumea o face.
Asta numim noi „echilibru” și „normalitate”?
Se mai spune asa:
„Niciunul dintre vehemenții apostoli ai sexualizării vieții copiilor de la vârste cât mai fragede, inclusiv prin propagarea în școli a aberantei, toxicei „ideologii de gen” „
Well… nimeni nu sexualizează viața copiilor. Sexualizarea începe să apară de la sine, ca parte a naturii noastre biologice, dar într-un mod diferit față de cum ne imaginăm noi, adulții. Copiii nu văd sexul ca pe o plăcere și nu îl percep așa cum o facem noi, dar sunt curioși încă de la 4-5 ani. Încep să caute răspunsuri, să pună întrebări, iar noi suntem cei care le inducem rușinea: rușinea de a-și explora corpul („Nu pune mâna acolo, e cih!”), rușinea de a întreba sau de a fi curioși.
Educația sexuală, însă, este adaptată fiecărei vârste. La pubertate, adolescenții încep să dezvolte dorințe sexuale, și aici există două abordări: metoda abstinenței totale, în care sexul este un subiect tabu și complet interzis, sau metoda educației sexuale informate. Și ghici ce face un adolescent când îi interzici ceva? Exact, îl caută. Pe de altă parte, atunci când îi explici, adolescentul va înțelege că relațiile sexuale sunt complexe – nu doar fizice, ci și bazate pe emoții, relații și responsabilitate. TOATE, dar absolut toate studiile și meta-analizele din acest domeniu demonstrează că acest tip de educație sexuală întârzie debutul vieții sexuale la adolescenți. Cum? Prin destigmatizarea virginității și prin prezentarea actului sexual așa cum este el: o activitate plăcută, nepăcătoasă, complexă din punct de vedere emoțional, pentru care trebuie să fii pregătit și pe care nu trebuie să o grăbești.
Este alegerea ta și doar a ta, iar tu știi cel mai bine când e momentul potrivit.
„… inclusiv prin propagarea în școli a aberantei, **toxicei „ideologii de gen”**
Statistica arată că peste 5% din populația Europei se identifică ca fiind parte a comunității LGBT. Și nu, asta nu este o alegere, o aroganță sau o deviere. Este doar o formă diferită, față de cea heteronormativă, de a manifesta iubirea. Ideologia heteronormativă – acel model „toxic” în care am fost crescuți, ce promovează ideea singurei normalități a familiei tradiționale – nu reflectă diversitatea reală a oamenilor și a modurilor în care aceștia pot iubi.
Prin urmare, a numi ideologia de gen „toxică” este, în sine, o atitudine toxică față de cei peste 5% (probabil chiar mai mulți) dintre oameni care trăiesc astfel. Mulți dintre aceștia cresc în familii tradiționale, dar se confruntă cu suferințe interioare, fie pentru că nu își înțeleg pe deplin identitatea, fie pentru că duc o viață ascunsă, uneori implicându-se în relații extraconjugale gay.
Asta arată cât de important este să depășim prejudecățile și să oferim tuturor oamenilor spațiul de a fi sinceri cu ei înșiși, fără teama de a fi judecați. Diversitatea nu este o amenințare, ci o expresie firească a umanității.
Inca ceva:
” 6. Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite țări au demonstrat că o astfel de abordare a educației copiilor a avut ca urmare începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire în plan social. „
Totusi, BOR nu citeaza acele studii. Ori cand vorbesti de studii, trebuie sa le si arati.
Iată ce studii am găsit eu:
O meta-analiza Cochrane facuta pe 105.000 de adolescenti ne spune ca ” O combinație de intervenții educaționale și de promovare a contraceptivelor pare să reducă sarcina neintenționată la adolescente.”
O alta meta-analiză BMJ care a comparat programe cuprinzătoare de educație sexuală cu programe bazate pe abstinență ( aka. „sexul este interzis si atat!”) a constatat că programele numai pentru abstinență nu au redus probabilitatea de sarcină, ci mai degrabă au crescut-o.
Numeroase studii arată că programele de învățământ care oferă informații exacte despre prezervative și contracepție pot duce la reduceri ale comportamentelor riscante raportate de tineri, precum și la reducerea sarcinilor neintenționate și a ITS.
Tot aici: „Potrivit UNFPA, „O revizuire din 2010 a constatat că programele de învățământ„ axate pe gen ”- adică programe care integrează egalitatea de gen în materialul de învățare – au fost mult mai eficiente în reducerea comportamentelor riscante decât programele care nu au luat în considerare genul.””
Accentuând drepturile și problemele de gen, aceste programe contribuie la reducerea violenței și a agresiunii pe criterii de gen, promovează școli sigure, împuternicesc tinerii să pledeze pentru propriile drepturi și promovează egalitatea de gen.
Totuși, este de înțeles că unele dintre ideile menționate pot intra în contradicție cu anumite credințe religioase. În astfel de cazuri, ar fi corect ca părinții să aibă opțiunea de a decide împotriva participării copiilor la aceste ore de educație sexuală sau la anumite teme specifice.
Pe de altă parte, înțeleg de ce biserica are rezerve față de sexualitate. De fapt, biserica pare să fie singura instituție care ia sexul cu adevărat în serios, conștientizând puterea imensă, dar și pericolul sexului greșit înțeles. Aici mă refer la pornografie. Și da, un copil de 8 ani cu o tabletă în mână poate ajunge la imagini traumatizante, total deconectate de la realitate, pe care nu le poate înțelege la acea vârstă.
Dar nu doar copiii sunt afectați. Și adulții suferă – de multe ori, din plictiseală, ajung să consume compulsiv acest tip de conținut, care poate distorsiona percepțiile asupra relațiilor și intimității.
Mi-ar plăcea să văd o biserică activă în promovarea reglementării sau chiar a cenzurării acestui conținut dăunător. Sau măcar o inițiativă comună între biserică și societatea civilă pentru filtrarea materialelor pornografice, similar modului în care sunt interzise drogurile, armele sau condusul cu viteză excesivă. Ar fi un pas important spre protejarea sănătății emoționale și mentale a tuturor, nu doar a copiilor.
Pana atunci sper ca toți părinții, indiferent de rușinea cu care au fost crescuți, de tabu-urile lor personale și de lipsa educației sexuale cu care școală i-a lăsat în lume, sa facă un efort, dincolo de confortul lor și sa învețe singuri educație sexuală pentru a le putea da copiilor lor o traiectorie mai buna. Eu deja o fac.
Aveti grija de voi, și faceți alegeri corecte!