Acest articol nu își propune să atace niciun producător de uleiuri esențiale, motiv pentru care voi evita să numesc direct vreo firmă, deși unele vor fi ușor de recunoscut. Scopul este de a clarifica anumite aspecte, bazându-mă chiar pe declarațiile producătorilor, dar folosind un limbaj direct și lipsit de ambiguități.
(Scriu acest articol în timp ce un prieten, cu dureri de cap, și-a aplicat ulei pe palme, l-a mirosit, iar apoi a scăpat de dureri și a dormit neîntors.)
Spre exemplu, când un producător de uleiuri spune „Uleiurile noastre încurajează lupta împotriva diabetului,” un „Avocat al sănătății” (așa sunt numiți distribuitorii din sistemele lor piramidale) te poate convinge că acel ulei te va ajuta să lupți cu diabetul.
Dar „a încuraja” nu înseamnă nimic concret. Și mama mă încurajează în lupta cu diabetul, și cerul încurajează pădurile să crească, și eu încurajez oamenii să nu se lase atât de ușor manipulați. Totuși, aceste încurajări nu au un efect concret care să justifice o tranzacție comercială.
Sa începem:
1. „Certified Pure Therapeutic Grade” sau „Uleiuri Certificate Pure de Grad Terapeutic” este un slogan folosit de cel mai mare producător de uleiuri esențiale din lume. Sincer, când l-am văzut prima dată, m-a indus și pe mine în eroare! Mi-am spus: „Deci există instituții acreditate care certifică uleiurile ca fiind pure și terapeutice.”
Mi-a fost însă suficient un search pe Google și o palmă peste frunte ca să înțeleg scamatoria din spate. Acest slogan nu este decât o invenție proprie, patentată și înregistrată la „U.S. Patent Office.” Mai mult, în disclaimer-ul lor se precizează clar: „No claim is made to the exclusive right to use ‘certified pure therapeutic grade’ apart from the mark as shown.” Adică, nu susțin absolut nimic, ci doar își rezervă dreptul de a folosi acest slogan.
Cu alte cuvinte, nu există nicio autoritate, instituție sau organizație recunoscută la nivel global care să certifice uleiurile ca fiind medicinale, terapeutice sau aromoterapeutice. Acest „Certified Pure Therapeutic Grade” este doar un slogan, înregistrat la echivalentul OSIM-ului din SUA, fără să aibă vreo semnificație reală.
E ca și cum McDonald’s are sloganul înregistrat „I’m Lovin’ It” – dar asta nu înseamnă că tuturor le place McDonald’s. Sau cum Nike are „Just Do It” – dar asta nu înseamnă că purtând Nike vei face ceva extraordinar. La fel, acest „CPTG” nu certifică nicio puritate și niciun grad terapeutic, ci este doar un slogan de marketing.
Mai mult, odată ce îți patentezi un astfel de slogan, doar tu îl poți folosi, blocând orice alt producător de uleiuri din lume să se numească „Certified Pure.” Este o strategie extrem de agresivă, dar perfect legală.
Pe scurt, e ca și cum mâine aș înregistra la OSIM sloganul „Certificat Cel Mai Profesionist Blogger Din Univers” și l-aș pune pe site-ul meu. Atât. Nimic mai mult.
2. Companii piramidale. Cele mai mari două companii producătoare de uleiuri esențiale, de fapt înrudite între ele, funcționează pe sistemul MLM (Multi-Level Marketing), adică sunt companii piramidale. Pe scurt, șeful companiei vinde cantități mari de uleiuri la 10 prieteni, aceștia conving alți 10 să cumpere de la ei, iar cei din urmă aduc alți 10 și așa mai departe.
Problema apare atunci când acești distribuitori, care de fapt sunt doar vânzători de uleiuri, încep să se autointituleze „Avocați ai sănătății,” așa cum îi numește compania-mamă. Misiunea lor principală? Să te convingă să cumperi uleiuri, care sunt extrem de scumpe. Iar firma-mamă îi sprijină cu un arsenal de expresii bine alese, cum ar fi „încurajează vindecarea,” „susține sistemul imunitar” sau „ajută regenerarea.”
Toate aceste fraze bat într-o direcție vagă și ambiguă. Și merele, și apa, și aerul de munte „susțin sănătatea,” „încurajează vindecarea” și „întăresc imunitatea” – dar asta nu înseamnă nimic concret. Acești termeni grandioși nu certifică, nu dovedesc și nu garantează nimic, dar sună bine și te pot face să crezi lucruri care nu există.
Așadar, ce avem până acum? „Avocați ai sănătății” care „te încurajează în lupta cu diabetul,” folosind uleiuri „certificate pure de grad terapeutic.” Nici avocați nu sunt, „încurajările” lor nu sunt dovedite, iar certificările sunt inexistente. Totul rămâne un joc de cuvinte bine pus la punct.
3. „Avocați ai sănătății” care oferă recomandări medicale? Asta e o problemă mare! Sunt convins că majoritatea acestor „avocați” au intenții bune. Problema apare când își iau informațiile de la alți „avocați ai sănătății,” fără să aibă pregătirea medicală, anatomică sau fiziologică necesară pentru a înțelege și verifica procesele din spatele fiecărei terapii. Ei acceptă ca atare ceea ce li se spune în cadrul lanțului piramidal.
Este extraordinar când acești „specialiști” îți explică cum să combini picăturile și mirosurile pentru a crea formule plăcut parfumate. Totuși, eu aș reflecta de două ori înainte de a aplica uleiurile pe piele, mai ales conform recomandărilor lor.
Scopul meu aici nu este să atac uleiurile esențiale, ci să le așez la locul lor. Există studii care susțin anumite beneficii, care pot fi într-un fel considerate terapeutice. Totuși, există și studii ample care pun sub semnul întrebării aceste efecte „terapeutice.”
De exemplu, difuzarea unei picături de ulei de mentă (sau alt ulei esențial) în spațiul de lucru poate calma angajații și crește productivitatea. În unele cazuri, copiii cu epilepsie au mai puține crize, cei cu autism se calmează, iar anxioșii devin mai relaxați. Dar explicația este simplă: stimulii plăcuți – fie că vorbim de mirosuri, muzică terapeutică sau priveliști frumoase – determină creierul să se concentreze pe acea senzație pozitivă.
Această focalizare relaxează mintea, reduce stresul, scade secreția de hormoni ai stresului și stimulează producția de hormoni ai plăcerii. Este un efect benefic, la fel ca o plimbare pe munte sau un înot în mare. Însă, să fim clari: efectul este olfactiv, nu farmacologic. Cu alte cuvinte, nu substanța inhalată produce beneficiul, ci stimulul senzorial, mirosul plăcut în sine.
Uleiurile se pot aplica și pe piele, diluate, sau în cazuri foarte rare pe leziuni dermatologice – dar doar sub îndrumarea unui naturopat cu experiență solidă. Menționez că există „avocați ai sănătății” care nu recomandă ingestia de uleiuri, au experiență și cursuri în spate și le folosesc corect.
Totuși, asta nu te protejează de ceilalți, precum cel care susține că poate trata cancerul cu uleiurile sale. Sau de exemple precum uleiul „Digest,” care este promovat pentru calmarea „burticilor,” fără alte explicații concrete.
Mai mult, la finalul unui astfel de „ghid,” ni se spune că uleiurile sunt recomandate pe baza experiențelor altora, transmise din gura în gura, iar nimeni nu își asumă răspunderea:
„Aceste informații reprezintă o compilație de sugestii făcute de cei care au folosit uleiuri esențiale. Este un text cu caracter informativ din experiențe personale și trebuie tratat ca atare. Dacă aveți probleme medicale grave, consultați-vă doctorul.”
Sursa: „Essential Oils and More.”
Ni se recomanda sa frecam cu ulei acolo unde e problema: „pe san in caz de cancer de san, pe scalp in caz de cancer de creier” … well ok, dar de ce sa frec? La ce mă ajută? Te rog explica-mi. Nah… doar ia și freacă.
Să aplici ulei pe scalp în cazul unui cancer cerebral este ca și cum ai încerca să ajungi din punctul A în punctul B prin București mergând în linie dreaptă cu ochii închiși. Te vei lovi de semafoare, pereți sau alte obstacole. Așa funcționează și uleiul aplicat pe scalp. Chiar dacă pare aproape de tumora de pe creier, între piele și creier există numeroase bariere: pielea, țesutul adipos, periostul, craniul, dura mater, spațiul subdural și cel subarahnoidian. Dacă ar fi atât de simplu să străbați aceste straturi, am avea toți creierul plin de șampon după fiecare spălare pe cap. Așadar, efectul uleiului rămâne la nivelul pielii, iar aplicarea lui pentru a trata tumori cerebrale este complet lipsită de sens.
Sau acest „articol” care argumentează în favoarea uleiurilor care lupta împotriva diabetului, și chipurile exista chiar studii care le susțin afirmațiile, doar ca sunt secrete, nu se arata pe acest site. Ha!
În final, este esențial să separăm metodele de prevenție de cele de tratament. Să fii atent la drum, să fii odihnit și să respecți regulile de circulație – toate acestea pot preveni multe accidente rutiere. Dar, odată ce ți-ai lovit mașina, degeaba stai în fața ei și respecți regulile, pentru că tot lovită rămâne.
La fel funcționează și prevenția folosită ca tratament. Nu poți să „tratezi” un cancer doar aplicând uleiuri esențiale. Sigur, poți încerca, dar efectul va fi similar cu recitirea regulilor de circulație după un accident: nu va îndrepta tabla, nici măcar un pic. Prevenția își are locul ei, dar tratamentul necesită soluții reale și adecvate.
4. Ingestia de ulei. STOP IT!
Uleiurile esențiale au proprietăți bactericide, unele fiind comparabile cu antibioticele – pur și simplu omoară bacteriile. Dar să fim clari: același lucru îl face și săpunul (pe care nu îl bem), și spirtul. Este posibil să fie utile dacă aplici o picătură pe o rană suprainfectată, în loc să folosești alt dezinfectant.
Totuși, trebuie să clarificăm un lucru important. Fiecare dintre noi poartă aproximativ 2-3 kg de microbi în corp, majoritatea fiind localizați în aparatul digestiv. Aceste bacterii bune formează o adevărată armată care lucrează pentru noi: sintetizează vitamine, ajută la digestia și fermentarea alimentelor, metabolizează compuși chimici. Fără ele, viața noastră ar fi imposibilă.
De aceea, este extrem de nesănătos să iei antibiotice după ureche. Ceea ce faci, de fapt, este să distrugi această floră benefică, oferind șansa bacteriilor rezistente la antibiotice să se cantoneze în corpul tău. Și chiar dacă reușești să distrugi bacteriile bune sau rele, ele au o capacitate extraordinară de a se regenera.
Revenind la ingestia de uleiuri esențiale: atunci când înghiți capsule cu astfel de uleiuri, îți distrugi pur și simplu flora intestinală. O persecuti, o distrugi, capsulă după capsulă. Pentru ce? Pentru că un „Avocat al sănătății” ți-a recomandat asta.
Nu există studii care să demonstreze siguranța ingerării uleiurilor esențiale sau să analizeze posibilele lor interacțiuni cu alte medicamente. În plus, reacțiile adverse sunt reale. De exemplu, în 2016, în Statele Unite a fost raportată o listă semnificativă de efecte secundare cauzate de ingestia uleiurilor esențiale.
Mai mult, chiar pe site-ul producătorului „al cărui nume nu trebuie rostit,” apare mențiunea că un anumit ulei „Supports healthy digestion when taken internally*.” Sună bine, nu? Dar uită-te la asterisc. În subsolul paginii, acesta clarifică:
„These statements have not been evaluated by the Food and Drug Administration. This product is not intended to diagnose, treat, cure, or prevent any disease.”
Adică, pe scurt: luați-le, vă vor ajuta cu toate problemele, deși nu avem dovezi, nu tratează nimic și nu sunt aprobate de nicio autoritate medicală.
Pe bune? Cum? Cum pot promova așa ceva cu o asemenea lipsă de responsabilitate?
Sau:
Dar nu folosiți uleiurile esențiale pentru a trata, diagnostica sau preveni nicio boală. Serios, chiar nu înțeleg – e ca un fel de „luați-le, dar de fapt nu le luați.”
E ca și cum aș pune pe ușa cabinetului meu următorul mesaj: „Sunt chirurg, veniți la mine să vă operați!*”
… și apoi, pe tocul ușii, aș adăuga cu litere mici explicația asteriscului: „*=Nu vă operați la mine, nu sunt chirurg de niciun fel, nu tratez, nu vindec și nu previn nimic.”
Pentru cei curioși, dacă v-ați prins despre cine vorbesc, intrați pe site-ul lor și accesați secțiunea „Research.” Este uimitor cum acel asterisc apare la fiecare afirmație „științifică” pe care o fac. Practic, susțin efecte vindecătoare diverse, dar imediat adaugă asteriscul cu care îți spun că ceea ce au afirmat nu e dovedit, nu trebuie luat ca atare și nu tratează nimic.
Wow! E ca o lecție de „cum să spui tot și nimic în același timp.”
Mai mult decât atât, cifrele de bibliografie care apar deasupra afirmațiilor lor nu corespund bibliografiei reale. Practic, nu există articole științifice care să susțină acele afirmații. Este doar o numerotare ambiguă a unor așa-zise afirmații „științifice,” urmate de un asterisc care te informează la final că nu sunt verificate și că nu trebuie să ții cont de ele.
O altă problemă este confuzia dintre puritatea sau conținutul natural al unei substanțe și siguranța ei. Siguranța depinde și de cantitatea ingerată. Uleiurile esențiale sunt concentrate din cantități uriașe de plante, ceea ce înseamnă că ingestia a câtorva picături poate echivala cu consumul unei cantități nenaturale de plantă.
De exemplu:
- Câteva picături de ulei de mentă pot fi echivalente cu consumul unui kilogram de mentă.
- Ingestia unei picături de ulei de eucalipt este recomandată de unele firme, deși eucaliptul nu este consumat în mod obișnuit ca aliment.
- O picătură de ulei de ceai verde poate fi echivalentă cu ingerarea a 50 de căni de ceai verde, ceea ce este complet nenatural și potențial periculos.
Repet, mulți „avocați ai sănătății” nu recomandă ingestia de uleiuri și cunosc limitele acestora. Cred însă că este și responsabilitatea lor să îi demaste pe cei care exagerează și „întind coarda” prea mult, punând sănătatea altora în pericol.
5. Uleiurile esențiale sunt fantastice, iar beneficiul lor cel mai mare se manifestă atunci când sunt utilizate olfactiv – adică inhalate sau mirosite. Diferite uleiuri esențiale funcționează excelent pentru reducerea stresului, anxietății și îmbunătățirea stării de spirit.
Folosirea uleiurilor diluate pe piele poate fi, de asemenea, benefică: ajută la relaxare, ameliorează durerea, reduc inflamația și, desigur, te fac să miroși plăcut. Acestea sunt un remediu minunat atunci când sunt utilizate în moduri sigure și neinvazive. Ele pot contribui la echilibrarea corpului și a minții, ceea ce, în sine, permite vindecării naturale să funcționeze la un potențial mai bun.
Așadar, vă rog… difuzați uleiurile esențiale. Dar păstrați-le în afara corpului vostru.
P.S. Și eu folosesc uleiuri esențiale în casă. Îmi place foarte mult cum miros! Atât. 😊
Resurse utile:
- Un review al efectelor aromoterapiei. (British Journal of General Practice)
- Alt review sistematizat, 2012 (Most of the systematic reviews were of poor methodological quality. The clinical subject areas were hypertension, depression, anxiety, pain relief, and dementia. For none of the conditions was the evidence convincing. Several SRs of aromatherapy have recently been published. Due to a number of caveats, the evidence is not sufficiently convincing that aromatherapy is an effective therapy for any condition.)
- Un articol din time.com despre aromoterapie. in care se precizeaza ca pana si in studiile in care aromoterapia se dovedeste benefica in anumite patologii cum ar fi ddementa, anxietatea, autorii sustin la final ca mecanismul si efectul direct al uleiului nu este clar dovedid. Spre exemplu in cazul dementei, efectul benefic il poate avea chiar si interactiunea sociala dintre bolnav si terapeutul care administreaza aromoterapia.
- Aici veți înțelege ce înseamnă să fii „Registered Aromatherapist” și de ce această titulatură interzice prescripția ingestiei de uleiuri esențiale. Tot aici veți observa cum firmele producătoare de uleiuri sunt obligate să includă pe sticluțele lor sintagma „nu este destinat pentru uz intern” – adică, a nu se ingera.
Înlăturarea acestei sintagme nu necesită studii suplimentare, ci doar o poliță de asigurare extrem de costisitoare. Practic, firma plătește o sumă foarte mare unei companii de asigurări, care va acoperi eventualele daune pentru oricine consumă ulei și suferă efecte adverse.
De ce? Pentru că orice persoană care se confruntă cu probleme după ingestie poate da în judecată firma producătoare dacă eticheta nu avertizează clar împotriva consumului intern. Așadar, aceasta nu este o garanție de siguranță, ci mai degrabă o acoperire legală.
- Un competitor explica de ce nu exista „Certified therapeutic grade” si ce inseamna ulei organic.
În final, vă rog din nou, „nu vă datz pă ulei”! Doarr mirosiți-le, savurați-le, si bucurați-vă corect de ele.
