Scriu acest articol pentru parintii lui Mark si pentru toti aceia speriati de “mancatul de microbi”.
Acum cateva zile asistam la urmatoarea scena: intr-un restaurant cochet, o familie cu 3 copii, la masa, dupa cina, intr-o atmosfera relaxata; cei doi copii mai mare se plimbau pe langa masa. Mama isi verifica feed-ul de pe Facebook. Tatal s-a retras 2 minute pana la toaleta. Copilul cel mai mic, un blondin de vre-o 4 ani, statea pe scaun, cuminte dar preocupat. Ceva in nas il deranja. Incet si precaut isi baga aratatorul de la mana dreapta intr-o nara, il roteste cu grija pe toate partile pana apuca ceva cu unghia, apoi scoate afara un muc galbui si uscat, deabia sesisabil, si imediat coboara mana sub masa. Sta nemiscat 10 secunde si incearca sa observe cu privirea periferica daca l-a vazut cineva. Nimeni aparent. Fratii lui continua sa se joace. Mama cu acelasi telefon in mana. Intoarce capul precaut. Apoi intr-o fractiune de seunda duce mana la gura si BAM ? ! Mucul nu mai e. Dupa alte 5 secunde de asteptare, mesteca insesizabil si inghite. Ghinionul lui este ca nu-si vazuse tatal venind pe culoar. De aici o mica sceneta de familie: Mark ti-am spus sa nu mai faci asta, este scarbos si nepoliticos; mananci toti microbii, o sa te imbolnavesti. Copilul rosu in obraji incepu sa planga.
Probabil ca multi dintre noi isi pot aminti momente asemanatoare din copilarie. Unde sa bagi mucul ala sarat si crocant? (eeew scarbos, stiu!) … sub masa? sub banca? sau in gura, cu riscul de a fi vazut si schingiuit?
Chiar daca din pdv social acesta nu este un gest acceptat, repercursiuni asupra sanatatii nu exista.
Tu, si eu, in medie, producem aproximativ 1.5 litrii de mucus pe zi, si ghici ce: il inghitim pe tot.
Majoritatea credem ca mucusul este ceva care curge din nas; insa aceste este secretat si in traheea ?i în alte tuburi care transporta aer pana la plamani, unde se numeste, tehnic, flegma. Oriunde s-ar produce, mucusul este un amestec de apa, sare, proteine si anticorpi, iar cea mai mare parte a mucusului este împins? în ‘spatele gâtului’ prin niste ‘fire’ microscopice numite cilia.
Chiar daca nu suntem constienti de asta, noi inghitim in medie de 2 ori pe minut, chiar si atuni cand dormim, iar tot acest mucus ajunge in stomac, fara sa ne faca niciun rau. Da, 1.5L pe zi. Imagineaza-to o stica de 2L de suc, fara 2 pahare, de mucus.
Acest mucus are 2 functii majore: 1. umecteaza mucoasele nazale si faringiene, laringeale, bronsice, aka. previne uscarea acestora de catre aerul uscat. 2. serveste ca o membrana ‘lipitoare’ de care se agata tot praful si detritusul gasit in aerul inspirat. Astfel aceasta mizerie in loc sa ajunga in plaman, se lipeste de mucus, este impinsa pana in faringe de cili si inghitita in stomac.
Mucusul este deci filtrul natural pentru pl?mânii t?i. Bacteriile, praful ?i alte particule minuscule pe care le inspira?i se blocheaz? în mucus ?i se directioneaza catre stomac, unde sunt distruse de enzime.
Mucul uscat pe care l-a inghitit copilul din povestea de mai sus, este acelasi mucus care se formeaza in nas in apropierea narilor, zona numita si vestibul nazal; insa, din cauza deshidratarii, sau fiind zona care intra prima in contact cu aerul uscat, acest mucus se usuca si formeaza acele cruste galbene denumite de noi “muci”.
In concluzie, singura greseala a lui Mark a fost aceea de a practica un gest considerat “scarbos” in societate, dar in niciun caz nu-si prejudicia cu nimic sanatatea.
Ha!
Leave a Reply