Într-un documentar amplu Horizon, BBC sustine ca homeopatia este o apa de ploaie imbibata in granule cu zahar. Asta m-a determinat sa fac urmatoarea analiza:
Inainte de a sari cu contraargumente, citeste acest articol pana la capat.
Disclaimer:
- Daca in prezent te tratezi cu homeopatice si te ajuta, atunci te poti raporta la propria ta experienta si nu mai citi acest articol. Propria experienta va fi mereu mai puternica decat orice alt contraargument logic.
- Daca ai folosit vreodata homeopatice si… parca … ceva te-a jutat, citeste mai departe ca sa intelegi CE te-a ajutat.
- Daca vrei sa economisesti bani pe viitor si sa nu recurgi niciodata la zahar vandut sub forma de granule vindecatoare, citeste articolul pana la capat.
Sa incepem cu definitia homeopatiei, de cine a fost inventata, si ce studii are la baza:
„Homeopatia este o pseudoștiință inventata in 1796 de Samuel Hahnemann, formă a medicinei alternative, în care medicii tratează pacienții cu preparate foarte diluate despre care se crede că provocă oamenilor sănătoși simptome similare cu cele prezentate de către pacient.”
Pseudostiinta – a se citi – credinta care este in mod eronat prezentata ca o stiinta, falsa stiinta, pretinsa cunoastere a realitatii.
Sa detaliem:
Homeopatia a fost inventată în 1796, într-o perioadă în care medicina se afla într-un stadiu… să spunem primitiv. Cum arăta tratamentul medical pe atunci?
- Infecțiile erau „tratate” prin sângerări masive, sub ideea că sângele infectat trebuie eliminat.
- Demența? Doctorii credeau că este cauzată de dinți, așa că îți smulgeau toți dinții din gură – fără anestezie, pentru că aceasta nu exista.
- Heroina pură era vândută de firma Bayer (da, aceeași Bayer) ca sirop antitusiv.
- Impotența se „rezolva” cu șocuri electrice aplicate pe organele genitale.
- Bolile mintale? Soluția era trepanarea – săparea unei găuri în craniu, cu scopul de a elibera „spiritele rele.”
- Germenii nu erau recunoscuți ca patogeni, iar structura și funcționarea unei celule erau, pe atunci, doar niște vise.
În acest context, s-a născut și homeopatia, o practică ce își păstrează rădăcinile în acea epocă de experimente și presupuneri. Un detaliu care ar putea explica de ce, până azi, homeopatia rămâne controversată.
Principiul este „like cures like” sau ” cui pe cui se scoate”. Principiul similitudinii.
Hahnemann, părintele homeopatiei, a venit cu o idee aparent ingenioasă: dacă, de exemplu, alergia provocată de polen poate fi tratată prin expunerea la o cantitate mică de polen alergenic, corpul ar putea dezvolta o reacție mai puternică împotriva alergiei. Un concept interesant, dar periculos. Dacă expui corpul la substanțe toxice, chiar și în cantități mici, riscurile pot fi fatale.
Pentru a evita aceste probleme, Hahnemann a introdus diluțiile, bazate pe metoda Korsakoviană (numele vine de la Semyon Korsakov, un rus care a descris pentru prima dată acest proces).
Cum funcționează diluțiile?
- Se ia o picătură de substanță activă și se dizolvă în 99 de picături de apă distilată. Se agită (etapa de „dinamizare”). Aceasta este diluția 1C.
- Din acest amestec, se ia o picătură și se dizolvă în alte 99 de picături de apă. Rezultă diluția 2C.
- Procesul continuă în același mod.
Ce înseamnă aceste diluții?
- 6C: O picătură de substanță dizolvată în echivalentul a 20 de bazine olimpice de înot.
- 12C: O picătură de substanță în echivalentul Oceanului Atlantic.
- 30C: O picătură de substanță activă dizolvată în toată materia din sistemul solar.
Practic, la aceste diluții, nu mai există nici măcar o moleculă din substanța activă.
Cum justifică homeopatia eficiența?
Homeopații susțin că puterea unui medicament crește cu cât diluția este mai mare. Da, ai citit bine! Este echivalentul ideii că te îmbeți mai tare dacă bei mai puțin. Această afirmație sfidează orice logică, precum și toate legile fizicii și biologiei cunoscute.
Cu alte cuvinte, homeopatia este ca o rețetă în care ingredientul principal nu mai există, dar „energia” lui miraculoasă rămâne. Cineva să-i întrebe pe homeopați cum arată Oceanul Atlantic energizat…
Oscilococcinum
În 1917, un cercetător pe nume Joseph Roy a observat la microscop o bacterie misterioasă pe care a numit-o „oscilococcus”. Potrivit lui Roy, această bacterie ar crește și scădea în volum sub ochiul liber și ar fi responsabilă pentru o serie de boli grave, de la oreion la cancer, tuberculoză și reumatism. Sună spectaculos, nu? Problema este că niciun alt cercetător, până în 2019, nu a reușit să observe sau să identifice această bacterie în niciun laborator din lume, nici măcar cu microscoape de ultimă generație.
Roy a mai susținut că a găsit această bacterie în ficatul și inima unei rațe leșești. Dar, din nou, nimeni nu a confirmat vreodată această afirmație.
De la ficatul de rață la cutia de zahăr
Aceste detalii nu au împiedicat însă compania farmaceutică Boiron să dezvolte un produs „terapeutic” bazat pe aceste idei. Așa se fabrică celebrul Oscilococcinum:
- Se ia ficatul și inima unei rațe leșești și se macerează.
- Se diluează o picătură din amestec într-un pahar de apă pură.
- Se aruncă apa și se reumple paharul cu apă pură.
- Procesul se repetă de 200 de ori, ajungându-se la o diluție de 200C – echivalentul unei picături de ficat de rață dizolvate în întreaga materie a galaxiei.
- Granule de zahăr sunt îmbibate în această apă (care este, de fapt, 100% apă pură).
- Se împachetează granulele în cutii frumos decorate, cu un prospect care listează „substanța activă: ficat și inimă de rață, diluție 200C” și „ingredient inactiv: zahăr 100%.”
Cum se administrează?
Farmacistul îți recomandă să torni toate granulele sub limbă, „unde se absorb cel mai bine.”
Eficiență? Zero dovezi
Până în prezent, nu există niciun studiu științific care să demonstreze că acest zahăr ajută la prevenirea sau tratamentul gripei. De asemenea, nu există dovezi că bacteria oscilococcus există sau că ficatul de rață ar avea vreun efect terapeutic.
Cât valorează această „magie”?
Cifra anuală de vânzări pentru Oscilococcinum depășește 500 de milioane de euro la nivel global.
În 2016, compania Boiron a plătit 12 milioane de dolari ca despăgubiri într-un proces de dezinformare intentat în California. Cu toate acestea, produsul continuă să se vândă peste tot în lume.
Memoria apei
Povestea homeopatiei continuă cu un concept pe cât de fascinant, pe atât de greu de digerat pentru știință: memoria apei. Conform homeopaților, chiar dacă diluțiile succesive elimină complet substanța activă din „medicament,” apa reține „esența” terapeutică a acelei substanțe.
Conform acestei teorii, moleculele de apă, după ce intră în contact cu o substanță activă prin diluții repetate, preiau și păstrează caracteristicile terapeutice ale acelei substanțe – chiar dacă nicio moleculă din substanța originală nu mai este prezentă. Apa ar fi astfel „încărcată” cu proprietăți vindecătoare.
Dar ce spune știința?
Știința spune că… nu. 😊
Chimic vorbind, apa este compusă din molecule de H₂O – doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen. Acești atomi au un număr fix de protoni, neutroni și electroni care nu suferă modificări misterioase prin simplul contact cu o altă substanță. Memoria apei, așa cum este prezentată în homeopatie, nu a fost niciodată demonstrată în vreun laborator științific.
Dacă cineva ar reuși vreodată să demonstreze, cu dovezi științifice solide, că apa are memorie – și că această memorie poate avea efecte terapeutice – ar câștiga, fără îndoială, Premiul Nobel pentru Medicină. Și poate și pentru Chimie. Dar, până acum, nimeni nu a reușit. Apa rămâne apă. Fără magie, fără povești ascunse în structura ei moleculară.
Apa nu se comportă diferit după ce intră în contact cu o substanță activă. Structura ei chimică nu se modifică, iar moleculele de apă nu devin brusc „purtătoare de informații.” Dacă ar fi așa, atunci fiecare picătură de apă de pe planetă ar purta amprentele fiecărei substanțe cu care a intrat în contact în istorie.
Nimeni nu reglementează homeopatele
În fiecare țară din lume există o organizație care reglementează punerea pe piață a medicamentelor. În România avem Agenția Națională a Medicamentului (www.anm.ro). În Statele Unite, aceasta se numește Food and Drug Administration (www.fda.gov). Pentru a pune pe piață un medicament, trebuie urmate mecanisme foarte stricte. Principiul este simplu: orice medicament conține substanțe active care, pe lângă efectul dorit, pot avea și efecte adverse. Scopul este ca beneficiile medicamentului să depășească cu mult efectele adverse dăunătoare.
Pentru aceasta, orice firmă farmaceutică trebuie să treacă medicamentul prin mai multe etape. După descoperirea acestuia în laborator și testarea în medii in vitro (în placute cu celule izolate), medicamentul este testat pe animale. Dacă trece de această etapă, medicamentul ajunge în studii și trialuri mari, desfășurate astfel:
- În multe centre din întreaga lume se selectează sute sau mii de oameni care sunt împărțiți în două grupuri randomizate, aproape identice ca vârstă, intensitate a bolii, status biologic etc.
- Se pregătesc două loturi de medicamente: unul conține medicamentul testat, iar celălalt placebo (de exemplu, apă pură sau cretă).
- Aceste loturi sunt securizate. Nici doctorul și nici pacientul nu știu ce se administrează.
- După tratament, se compară rezultatele celor două loturi, iar conținutul acestora este desecretizat.
Dacă lotul care a primit medicamentul testat arată rezultate semnificativ mai bune decât cel cu placebo, studiul este considerat reușit. În funcție de dozaj, efecte adverse și rezultate, organizații precum ANM sau FDA stabilesc reglementări clare, pe baza cărora medicamentul poate fi aprobat pentru comercializare.
Durata acestor studii și aprobări este de aproximativ 10-15 ani, costă miliarde de euro, iar doar 10% dintre medicamentele testate ajung, în final, să fie considerate sigure pentru piață.
Ei bine, după cum ați ghicit, nimeni nu reglementează punerea pe piață a homeopatelor, dintr-un motiv foarte simplu: nu poți reglementa vânzarea de zahăr îmbibat în apă pură. Acolo unde nu există substanță activă, nu pot exista studii și reglementări.
Studii
Companiile care produc și vând homeopate sunt, fără îndoială, entități multinaționale de miliarde de dolari. Și atunci apare întrebarea firească: de ce nu investesc în studii solide pentru a închide definitiv gura scepticilor? Răspunsul, se pare, este simplu: astfel de studii au fost încercate și s-au dovedit a fi eșecuri totale.
Deși mulți homeopați susțin cu tărie că preparatele lor sunt studiate și dovedite științific, rareori oferă o referință clară către astfel de studii. Ceea ce găsim, în schimb, sunt cercetări obscure pe loturi extrem de mici de pacienți (30-50 de persoane), departe de rigorile cercetării medicale moderne.
Un exemplu notabil este compania franceză Boiron, unul dintre cei mai mari producători de homeopate. Pe site-ul lor, există o secțiune intitulată Research, unde susțin cu fermitate că:
„Peste 200 de ani de utilizare medicală de succes în întreaga lume au oferit o bază solidă de dovezi empirice pentru siguranța și utilitatea medicamentelor homeopate. Un număr tot mai mare de studii științifice sunt efectuate asupra homeopatiei, iar în ultimii ani, mii de astfel de studii au fost publicate în jurnale medicale. (unde?) Cercetările clinice oferă dovezi despre eficacitatea medicamentelor homeopate, iar cercetările fundamentale din laboratoare confirmă activitatea biologică a substanțelor extrem de diluate și ajută comunitatea științifică să înțeleagă mai bine mecanismul lor de acțiune.”
Problema? Deși declarația este impresionantă, nu există trimitere către niciun studiu concret. Nu se oferă nici măcar un exemplu din acele „mii de studii” despre care vorbesc, iar cercetările care „confirmă mecanismele de acțiune” sunt și ele lăsate în aer. În esență, suntem invitați să credem pe cuvânt.
Unde sunt studiile? Aceasta este întrebarea care rămâne fără răspuns. Dacă aceste companii au resursele financiare pentru a investi în campanii globale de marketing, în ambalaje de lux și distribuție la scară largă, de ce nu investesc în studii clinice riguroase?
Pe de altă parte, tabăra scepticilor vine cu o listă impresionantă de concluzii clare și bazate pe studii solide:
2015 – Consiliul Național Australian pentru Sănătate și Cercetare Medicală publică un studiu amplu care concluzionează că medicamentele homeopate nu sunt eficiente pentru tratarea niciunei boli existente.
NCCIH (National Center for Complementary and Integrative Health din SUA) – Centrul care ar trebui, teoretic, să susțină medicina homeopată, respinge orice eficiență a acesteia. Mai mult, recomandă evitarea așa-numitelor „imunizante” homeopate și se aliniază clar în favoarea vaccinării standard ca metodă principală de imunizare.
2017 – Academia Rusă de Științe cataloghează homeopatia drept o „pseudostiință periculoasă”, adăugând că rezultatele sale sunt comparabile cu cele ale magiei – un sarcasm rusesc bine țintit.
2010 – O analiză a studiilor disponibile în Cochrane (una dintre cele mai prestigioase și credibile rețele de cercetare din lume) concluzionează că efectele homeopatiei nu depășesc efectul placebo.
2013 – Colegiul American de Toxicologie și Academia Americană de Toxicologie Clinică emit o recomandare prin care sfătuiesc ferm oamenii să nu folosească remedii homeopate pentru tratament.
Lista poate continua la nesfârșit. Toate organizațiile guvernamentale și instituțiile de vârf din cercetare susțin, fără echivoc, același lucru: homeopatia nu are niciun efect dovedit. Nici din punct de vedere fizic sau biologic, nici prin demonstrații în laborator sau studii clinice. Ca atare, nu poate fi recomandată pentru tratarea niciunei boli.
Homeopatia si medicina tradițională
Multe dintre produsele de pe rafturi combină elemente din homeopatie și medicina tradițională. Medicina tradițională este un domeniu diferit, de care nu mă voi atinge în acest context. Ea există de mii de ani, se bazează pe leacuri transmise din generație în generație, fiind un amestec de placebo și substanțe naturale biologic active, nestudiate în detaliu, dar care pot avea efect real.
De exemplu, un gel cu extract de arnică poate avea proprietăți antiinflamatoare. Acest lucru se datorează substanței active din arnică, prezentă în produs în concentrații semnificative. Deși gelul este comercializat sub denumirea de medicament homeopat, el nu respectă principiile homeopatiei, pentru că nu este diluat și conține substanțe active în cantități suficiente pentru a avea efecte terapeutice. Practic, prin definiție, acest gel nu este homeopat, ci face parte din medicina tradițională.
Așadar, întrebarea rămâne: de ce ai nevoie de eficiența unui tratament tradițional pentru a întări lipsa de studii și dovezi în homeopatie?
Placebo?
Înainte să scriu acest articol, am făcut un mic experiment pe contul meu de Instagram. Am întrebat urmăritorii despre experiențele lor cu homeopatia, și răspunsurile m-au uluit. Aproape 100 de comentarii! Majoritatea mi-au spus că tratează răceala cu Oscilococcinum și că FUNCȚIONEAZĂ. WTF??
Îmi amintesc și eu din adolescență, când veneam de la liceu cu nasul înfundat, iar mama îmi punea sub limbă acele granule dulci de Oscilococcinum. Și parcă mă simțeam mai bine? Alți urmăritori mi-au scris în privat că își tratează anxietatea și atacurile de panică cu extracte veninoase diluate la infinit și că spun că le funcționează!
Exemple:
Am primit o mulțime de răspunsuri la întrebarea mea despre homeopate, și unele chiar m-au surprins (sau amuzat):
- „Apelez la Oscillococcinum când mă încearcă o răceală. Anul acesta tot cu el am reușit să mă pun pe picioare…”
- „Biosept chiar mi-a plăcut și mie.”
- „Eu una am folosit o bucățică de varză pe o rană care supura și am avut impresia că a ajutat. Pielea s-a înmuiat și am putut curăța mai bine rana.” (Varza nu este un homeopat.)
Am primit și răspunsuri care confundă homeopatia cu alte remedii naturale:
- „Ceai de ghimbir pentru dureri de stomac și răceli. A ajutat atât pe mine, cât și pe partenerul meu.”
- „Folosesc spirulină, ulei de cocos, argint coloidal și alte produse bio pentru imunitate.”
(Nici spirulina, nici uleiul de cocos, nici argintul coloidal nu sunt homeopate.)
Și preferatul meu:
- „Da, m-am întrebat și eu de ce am avut probleme ORL toată viața, dar cred că e de la faptul că în liceu nu purtam căciulă iarna ca să nu-mi stric coafura. Acum port, și nu mai contează cum îmi stă părul. LOL!”
Am avut multe alte mesaje amuzante pe care nu le voi posta aici.
Să înțelegem pe scurt ce este efectul placebo: acesta nu este magie sau miracol. Fiziologic, când știi că ești bolnav, te simți stresat. Iar stresul poate deveni el însuși cauza multor probleme de sănătate. Fie că vine din relații, muncă sau pur și simplu din conștientizarea unei boli, stresul promovează inflamația, care afectează întregul corp. De multe ori, stresul este auto-indus, adică derivă din felul în care percepem și reacționăm la realitate. Poate fi gestionat și redus prin meditație și dezvoltare personală.
Când ești bolnav și stresat, oferirea unei alternative – unui tratament, fie el și placebo – acționează ca o formă de meditație bazată pe speranță. Pe așteptarea unui rezultat pozitiv. Corpul răspunde relaxându-se și secretând hormoni anti-stres, care au un efect antiinflamator puternic.
Interesant este că efectul placebo este mai puternic dacă „tratamentul” pare mai convingător: pastilele mai mari, mai colorate sau cu un aspect „sofisticat” amplifică răspunsul. La fel, efectul crește dacă rețeta este oferită cu multă atenție, iar indicațiile de administrare sunt complexe. Deci, placebo-ul funcționează și mai bine atunci când vine cu un ambalaj de încredere.
Orice homeopat începe tratamentul cu o consultație lungă și detaliată, în care pune o mulțime de întrebări: ce te doare, cum dormi, ce mănânci și la ce ore, cum îți faci nevoile, ce te-a afectat în copilărie, ce hobby-uri ai, și tot așa. După această analiză exhaustivă, homeopatul compune un tratament „personalizat”, care, teoretic, se potrivește doar acelui pacient. Totuși, dacă tratamentul este atât de individualizat, de ce vedem homeopatele pe rafturile farmaciilor, etichetate „bune pentru toți”?
Prescripția poate suna cam așa: extract de pătrunjel crescut sub umbra piramidelor din Egipt diluție 100C, venin de broască mexicană diluție 200C, arsenic diluție 30C, care, după toate diluțiile, rezultă în granule de zahăr 100%. Acestea se administrează sub limbă, în fiecare zi impară a lunii, timp de trei ani.
Așteptările de la un astfel de tratament sunt mari, iar acest lucru duce la o relaxare profundă a pacientului. Disciplina joacă și ea un rol important: pe lângă granulele prescrise, pacientului i se mai recomandă să evite fumatul, alcoolul și să nu mănânce după ora 6 seara. Rezultatul? Pacientul duce un stil de viață mai echilibrat și, evident, se simte mai bine pe termen lung.
În cazul copiilor, misterul efectului homeopatelor pare să aibă o explicație simplă. Sugarii, nefiind conștienți de tratament, nu pot beneficia de efectul placebo. Însă părinții lor, liniștiți de faptul că „fac ceva” pentru copilul lor, devin mai calmi și mai echilibrați. Iar acest calm se transmite, inevitabil, și copilului. Un părinte stresat, care intră în panică la orice febră, nu este un partener de luptă eficient împotriva bolii pentru niciun copil.
Care este teapa?
Intenția mea nu este să contest existența magiei sau a credinței. Din contră, sunt convins că ele există, dar se află dincolo de sfera demonstrațiilor și experimentelor științifice. Întrebarea mea este alta: de ce trebuie să susții că ai studii științifice, când, de fapt, nu le ai? De ce trebuie să îl îmbraci pe magician în halat alb de doctor, să mimezi o consultație medicală și să vinzi magia pe rafturile farmaciilor, împachetând-o la fel ca pe medicamente?
Poate că niște eprubete frumos colorate, pline cu „poțiuni magice”, ar avea un efect placebo chiar mai puternic. Și totuși, de ce farmacii respectabile, conduse de farmaciști cu ani de studiu în spate, care nu au avut niciodată homeopatia în programa lor, ajung să vândă astfel de produse pentru simptome fără niciun suport științific real?
Biserica este locul pentru apă sfințită. Farmacia este locul pentru medicamente.
Să nu le amestecăm.
Sănătate, că-i mai bună decât toate!
PS – Recomandare material: BBS Horizon – Homeopathy
PSS: Dacă ești homeopat sau te simți cumva jignit de acest articol și vrei să-ți exprimi punctul de vedere, te invit să-mi scrii pe email. În măsura validității argumentelor tale, voi face un update aici: contact@doctormihail.ro.