Dr. Mihail: Senzația de mâncărime pe care o simte un pacient atopic e similară purtării unui pulover de lână direct pe piele.
Dr. Sebastian Pavel: E ca și cum ar suna soneria la ușă non-stop. De ce mâncărimea este un semnal de alarmă?
Dr. Teodora Predescu: Tot mai multe persoane suferă de dermatită atopică sau au o piele cu tendința atopică, dar au pielea uscată, au inflamație și au o senzație de mâncărime persistentă.
Dr. Mihail: Dacă te abții de la scărpinat, n-o să treacă. Scărpinatul e un act reflex. E satisfăcător. Plăcerea o simți doar atunci, imediat. Atunci când scărpinatul devine o chestie cronică, lucrurile nu mai stau așa.
Dr. Teodora Predescu: Și atunci va apărea inflamația. Inflamația întreține și scărpinatul. În loc să mă mănânce, prefer să mă doară.
Dr. Mihail: Cumva, multe afecțiuni dermatologice au legătură cu stresul. Toți pacienții dezvoltă anxietate, depresie, iritabilitate în viața de zi cu zi.
Dr. Teodora Predescu: Se va scărpina, se va trezi de foarte multe ori în timpul nopții, adoarme foarte greu. În cazul copiilor impactul este foarte mare.
Dr. Sebastian Pavel: Performanța cognitivă crește după ce reușim să scăpăm de de mâncărimi, de prurit. Somnul clar se îmbunătățește.
Dr. Teodora Predescu: Nu o putem vindeca, o putem controla.
Dr. Mihail: Omule, te salut. Doctor Mihail aici la un nou podcast Boabe de cunoaștere. De data asta vorbim despre piele și atenție, vorbim despre mâncărime. Ok? Și trebuie să înțelegem că există două tipuri de mâncărimi care pe care o persoană le poate avea. Mâncărimea aceea simplă, când e ceva pe piele ce te deranjează, te-ai scărpinat și ți-a trecut mâncărimea și ai uitat de ea. Există și un alt tip de mâncărime. O mâncărime care duce la scărpinat. Scărpinatul îți dă o satisfacție puternică, dar el accentuează ulterior și mai mult mâncărimea și intri într-un cerc vicios de mâncărime scărpinat, mâncărime, scărpinat. Și asta se întâmplă la persoanele care suferă de atopie. Și problema nu este doar mâncărimea, este nervozitatea cu care vine această mâncărime la pachet. Ăă rușinea și tentația de a-ți ascunde părți ale corpului care ăă au acele leziuni de scărpinat continuu. Ăă vorbim despre nopți nedormite și alte probleme pe care aceste persoane le pot avea și vorbim astăzi și despre soluții și după cum o să vedem vorbim nu doar despre piele, vorbim despre legătura pielii cu creierul și cum această mâncărime este accentuată inclusiv de niște reflexe din creier și cum putem să ajungem la niște soluții moderne.
Astfel, invitații mei de astăzi sunt doctor Teodora Predescu, medic dermatolog, care ne va explica care e treaba cu această mâncărime de la nivelul pielii și doctorul Sebastian Pavel, neurochirurg, care ne va explica care e legătura cu sistemul nervos central și această mâncărime și cum se leagă cele două și o să vorbim și despre soluții. Una dintre soluții este inclusiv neurobioma. Este complexul de ingrediente active din Lipikar AP Plus Max. Ăă e dezvoltat de laboratoarele La Roche-Posay care sprijină acest podcast. Le mulțumesc pentru asta și să începem. Teodora, Sebastian, bine ați venit.
Dr. Teodora Predescu: Bună, Mihail.
Dr. Sebastian Pavel: Bună, Mihail.
Dr. Mihail: Teodora, știm de ce ești aici. Sebastian, de ce ești tu aici? Tu ești neurochirurg. Ă,
Dr. Sebastian Pavel: Salut, Mihail. Cred că asta mă întreb și eu de când am ajuns aici în studioul tău. Uite, pielea și creierul au aceeași origine embrionară.
Dr. Mihail: Aha.
Dr. Sebastian Pavel: Sunt cumva surori, organe surori.
Dr. Mihail: Ok. Deci din același în momentul în care un embrion începe să crească în burta mamei.
Dr. Sebastian Pavel: Exact. Știi că are trei foițe. Una dintre ele se numește ectoderm. Da.
Dr. Mihail: Din foița asta se dezvoltă pielea și sistemul nervos.
Dr. Sebastian Pavel: Ok. Deci sunt rudătură, nu? Sunt rude cumva. Da. Ok. Ce simte? Sunt frați gemeni ca și ca și cum ar fi ce simte unul simte și celălalt.
Dr. Mihail: Ai putea spune și așa.
Dr. Sebastian Pavel: Și de fapt mecanistic așa așa se și se și întâmplă. O să ajungem la la aceste mecanisme interesante. Totuși, aș vrea să să punem bazele acestei discuții, Teodora, și să vorbim despre ă pacienții care suferă de atopie. Ce e de fapt această atopie? Vorbim în final despre dermatita atopică și cum arată o zi din viața unui pacient cu dermatită atopică care nu-și ține boala sub control.
Dr. Teodora Predescu: Într-adevăr, tot mai multe persoane suferă de dermatită atopică sau au o piele cu tendința atopică. Și pentru a înțelege mai bine cumva ce simt acești pacienți, e important să știm ce simptome au. În primul rând, au pielea uscată, au inflamație și au o senzație de mâncărime persistentă. Și dintre toate aceste trei simptome, de fapt, senzația de mâncărime e cea care are cel mai mare impact asupra calității vieții unui pacient. Un pacient cu piele atopică, din păcate, are o senzație de mâncărime care e aproape continuă în unele cazuri și automat acel acel pacient nu va avea o calitate bună a vieții. Se va scărpina, se va trezi de foarte multe ori în timpul nopții, adoarme foarte greu, se trezește, bineînțeles, obosit dimineață, iar activitățile de peste zi pot fi impactate din cauza oboselii. Impactul e cu atât mai mare când vorbim de copii, pentru că dermatita atopică este foarte frecvent întâlnită la copii și mai ales la copiii foarte mici, inclusiv la bebeluși, care nu dorm toată noaptea, trezesc întreaga familie și peste zi va fi bineînțeles destul de supărat și de necăjit din cauza senzației de mâncărime. Iar la cabinet atunci când vin pacienții la mine îmi spun foarte frecvent că au o senzație de mâncărime pe care n-o pot controla, că este foarte frustrantă boala pentru că ei încearcă s-o controleze, încearcă să evite factorii favorizanți ai ei, însă nu reușesc întotdeauna. Pe de altă parte, se simt rușinați de leziunile de la nivelul pielii și lucrul ăsta se întâmplă mai ales la copii, pentru că ei au leziuni pe piele, se scarpină și automat atât la grădiniță cât și la școală există bullying foarte mult. Ca adulți poate reușim să depășim mai ușor aceste momente, dar în cazul copiilor impactul este foarte mare.
Dr. Mihail: Ai ai zis de impactul asupra somnului, adică îl vedem și la copiii. La copii într-adevăr poate să fie mai zgomotos. Adulții mai gestionează în diferite feluri lipsa somnului, dar și acolo somnul. Ăă, o să ajungem la somn și vreau să o să povestesc și din perspectivă personală pentru că și eu sufăr de atopie ăă și de dermatită atopică și într-adevăr în momentele în care nu-mi controlez să zic această afecțiune și am leziuni care mă predispun la scărpinat pot să am o noapte în care am impresia că am dormit bine, mă trezesc și mă uit mereu pe ceas să văd cum am dormit și îmi dau seama că n-am dormit de fapt bine și am un somn fragmentat. Adică nu am acea liniște de ore în care pot să intru într-un ciclu întreg de somn și să am somn profund. Eu mă trezesc într-o fază superficială a somnului în care nu-mi dau seama neapărat că sunt treaz, dar nu pot să-mi relaxez creierul. Dintr-o chestie banală, scărpinat, te gândești ce mare lucru, te scarpini și gata. Nu, adică cât de cât de nasol poate să fie pentru creier acest și faptul că nu ne dăm seama că de fapt somnul este deficitar.
Dr. Sebastian Pavel: Legătura între scărpinat și creier e cumva mult mai profundă decât am putea crede așa la o gândire superficială, în sensul în care trebuie să ne imaginăm cumva creierul ca având niște mecanisme de supraviețuire și funcționează cumva folosind niște sisteme de alarmă care sunt prioritare cumva și cele mai cei mai importanți stimuli sunt stimulul dureros și stimulul pruriginos în sensul în care…
Dr. Mihail: Da.
Dr. Sebastian Pavel: Creierul folosește mecanismele astea ca să ne ajute să scăpăm de toți stimulii care ar putea să fie deranjanți pentru organism. Da, dacă, nu știu, îți trece un scorpion peste mână, ai simțit imediat chestia asta, îl îndepărtezi imediat. Dacă te-ai, nu știu, ai atins cu degetul o plită care e încinsă, corpul tău, creierul tău știe că trebuie să iei mâna, degetul de acolo imediat. Da. Și toate lucrurile astea sunt niște reflexe care sunt implementate adânc în ADN-ul neuronilor. Ce e important să știm e că toată povestea asta cu scărpinatul influențează modul în care funcționăm zi de zi, începând cu cele mai banale aspecte, începând cu somnul, da, așa cum cum ai spus și tu, și terminând cu tot ce ține de partea asta emoțională și și socială. Da, pentru că toți pacienții, așa cum spunea și Teodora, care au ca problemă dermatita asta atopică sau un teren atopic care predispune la scărpinat dezvoltă anxietate, depresie, iritabilitate în viața de zi cu zi. Toate activitățile zilnice nu le pot desfășura la același randament și cumva calitatea vieții e impactată în foarte multe dintre aspectele ei.
Dr. Mihail: Dacă stau și mă gândesc la chestia asta, nu știam că avem acești stimuli care sunt prioritari pentru creier. Creierul tău vrea să supraviețuiască, da? Și creierul tău a trăit milioane de ani în pădure unde putea să te doară ceva, călcai pe ceva și te înțepa ceva și trebuia să te ferești de acel loc. Ă sau te aveai o mâncărime. Și te gândești de ce mâncărimea este un semnal de alarmă. Păi, pentru că putea să te mănânce că aveai un păianjen, nu? Sau tot felul de alte vietăți care erau periculoase pentru sănătatea ta. Da. Deci practic această senzație de mâncărime este un semnal de alarmă că trebuie să îndepărtezi acea mâncărime. Corect.
Dr. Sebastian Pavel: Și atunci am putea să ne imaginăm că în loc să e ca și cum în loc să dormi toată noaptea cu mâncărime și să te scarpini, ceea ce este alertă constantă pentru creier, putem să ne imaginăm cum ar fi să dormim toată noaptea și să ne doară ceva sau să fim arși cu ceva, să zicem. Da, ca ca și stimul de care vrei să te ferești.
Dr. Sebastian Pavel: Exact. Creierul e bombardat non-stop cu… e ca și cum ar suna soneria la ușă non-stop că e cineva la ușă și creierul e bombardat cu toate informațiile astea care semnalează o problemă, dar pe care cumva nu poți pentru care nu prea ai soluții și creierul tinde să-și organizeze și să-și direcționeze toată energia către problema asta neglijând poate celelalte lucruri care-s mai importante. Da, nu știu, atenția, controlul impulsurilor și așa mai departe. Da.
Dr. Mihail: Bun. Aici e clar. Deci este un stimul foarte important pentru creier și creierul e în permanență concentrat la acel stimul. Ai vorbit Teodora despre copii. De ce nu nu le zicem, domnule, nu te mai scărpina? Adică dacă scărpinatul sau dacă mâncărimea duce la scărpinat și ajungem înapoi la mâncărime mai accentuată și o să vorbim și despre despre acest mecanism, de ce nu le zicem simplu, domnule, nu te mai scărpina? Adică dacă te abții de la scărpinat, n-o să treacă.
Dr. Teodora Predescu: E foarte greu să te abții de la scărpinat și mai ales dacă îi spui unui copil, mie mi se pare foarte greu ca noi ca adulți să ne abținem să ne scărpinăm, iar senzația de mâncărime pe care o simte un pacient atopic e similară purtării unui pulover de lână direct pe piele.
Dr. Mihail: Trebuie să dormi cu el, trebuie să-ți desfășori activitățile de peste zi cu el și inclusiv din punctul meu de vedere, eu nu sunt pacient atopic, dar dacă aș purta un pulover de lână în contact cu pielea, cu siguranță aș avea un disconfort foarte mare. Pot să spun că începe să mă mănânce pielea acum doar gândindu-mă că aș putea să-l port. Așa că nu e ceva de la care ne abținem, nu e lipsă de voință, ci e pur și simplu un reflex. Iar scărpinatul bineînțeles că este urmat este urmarea senzației de mâncărime.
Dr. Mihail: Hai să explicăm acest binom, mâncărime, scărpinat, ce înseamnă fiecare și de ce unul se potențează pe celălalt.
Dr. Teodora Predescu: Da, senzația de mâncărime e de fapt factorul de la care pornesc toate și ea de fapt este cauzată de inflamație și de o barieră cutanată alterată, pentru că asta se întâmplă în dermatita atopică. Pielea nu se apără așa cum ar trebui. Învelișul ei de protecție, care este format din apă, lipide și din celulele pielii, nu este corect reprezentat, să spunem, pierde foarte multă apă transepidermic pielea și ajunge să aibă uscăciune. Și din acest motiv ajungem la un moment dat să avem senzația de mâncărime. Ne scărpinăm ca rezultat al senzației de mâncărime și de fapt scărpinatul întreține cercul vicios pentru că ne vom scărpina, vom altera suplimentar bariera cutanată și atunci va apărea inflamația. Inflamația întreține și scărpinatul și automat se naște acest cerc vicios. Dacă vrei să sintetizezi un pic, senzația de mâncărime reprezintă factorul declanșator și scărpinatul reprezintă factorul care întreține boala. Sunt mână în mână și atâta timp cât acest cerc vicios există, automat și problemele de la nivelul pielii vor persista.
Dr. Mihail: Am citit un articol recent, o descoperire, mă rog, nu știu cât de descoperire era, dar era mecanismul în sine explicat în laborator, că de fapt scărpinatul în anumite situații grăbește vindecarea. Adică scărpinatul în sine semnalizează corpului că la nivelul ăla la care te scarpini e o problemă și acolo se accentuează imunitatea. Vin elemente de imunitate care te ajută în cazul în care scărpinatul este, nu știu, în urma unei cicatrici. Ai o cicatrice, vrei să dai cojițele jos, începe să te mănânce prin jur și acel scărpinat grăbește într-un fel vindecarea. Asta nu e o invitație la a vă scărpina cicatricile, dar pur și simplu mecanismul așa funcționează. Ori acest mecanism se întoarce împotriva pacientului atopic pentru că de fapt imunitatea acolo e pornită din alte cauze. Este pielea deshidratată, este uscată, vin tot felul de lucruri din exterior. N-ai ceva cu care să te aperi. Din contră, te aperi ca într-o alergie, nu, de ceva ce n-ar trebui să fie un pericol pentru tine și asta duce la mâncărime, te scarpini și aduci din nou practic această senzație de scărpinat și mai mai accentuată, de mâncărime care care să zic cere acel scărpinat.
Totuși, de ce e atât de satisfăcător scărpinatul? Adică e satisfăcător. Adică putem fiecare dintre noi să ne dăm seama cât de satisfăcător e să te mănânce ceva undeva și tu să nu te scarpini sau să te scarpini. E chinuitor să nu te scarpini și e satisfăcător să te scarpini. Și am la o vizită la un coleg de-al nostru dermatolog cu aceeași problemă pe care o am și eu, mi-a povestit acesta că are pacienți care găsesc metode foarte ingenioase de a se scărpina cu un pieptene metalic, cu tot felul de capete din acestea de fon… cu de-astea cu sârmulițe din acestea pentru pieptănat și tot felul de alte mecanisme de genul acesta. De ce, Sebastian, e atât de atât de atât de satisfăcător să te scarpini?
Dr. Sebastian Pavel: În primul rând trebuie să ne reamintim că, așa cum a spus și Teodora, scărpinatul e un act reflex, adică terminațiile nervoase din piele merg către măduvă și se declanșează instant reflexul de a te scărpina. Da, e o mișcare pe care n-o putem controla voluntar, conștient foarte mult. În momentul scărpinatului, după ce te-ai scărpinat, se eliberează niște substanțe care, mă rog, sunt niște neurotransmițători: serotonină, dopamină, endorfine. Sunt aceleași substanțe care se secretă și atunci când, nu știu, mâncăm o ciocolată sau când facem o chestie care ne place. Da, e un fel de recompensă imediată pe care o primește creierul în momentul în care te scarpini și asta îți dă starea aia de bine pe care o simți după ce ai reușit să te scarpini. Recompensa asta imediată, din păcate, e cumva doar pe termen scurt. Da? Adică plăcerea o simți doar atunci, imediat atunci. Când scărpinatul devine o chestie cronică lucrurile nu mai stau așa și se întâmplă niște lucruri prin faptul că scărpinatul cauzează suplimentar niște niște leziuni care amplifică tot procesul și care ne bagă într-un cerc vicios despre care cred că vom discuta în continuare.
Dr. Mihail: Și deci e ca e ca în orice dependență?
Dr. Sebastian Pavel: Cam așa. Da. Adică îți place la început și după aia e din ce în ce mai mai greu. Da, pentru că neuronii, terminațiile nervoase din piele au un mod interesant de a se adapta la toți stimulii care ajung să fie în contact cu ele și cumva au nevoie de stimul din ce în ce mai mult. Apare o sensibilizare, o desensibilizare a lor. Da. Se schimbă numărul de receptori pe care îl au terminațiile astea nervoase și ajungi să ai nevoie poate de mai mult stimul sau de mai puțin stimul. Adică se se schimbă cumva proporțiile modului în care sunt stimulați neuronii și se schimbă și modul în care percepe creierul chestia asta pe termen lung.
Dr. Teodora Predescu: Asta este și funcția pielii. Nu este un organ senzitiv. El, pielea vrea să simtă lucrul și apare această adaptare la nivelul pielii când ne scărpinăm în exces. Deci pielea nu este numai învelișul corpului nostru, este și un organ senzorial. Și de ce se întâmplă lucrul ăsta? Pentru că la nivelul pielii sunt foarte multe terminații nervoase. Sunt milioane de terminații nervoase care percep durerea, percep temperatura, percep vibrațiile sau presiunea. Și în momentul în care pielea are o problemă, nu se traduce numai prin mâncărime sau prin durere senzația asta sau disconfortul ei, ci poate să fie și senzație de arsură și de furnicătură și de înțepătură, lucru pe care nu-l regăsim la celelalte organe pentru că de obicei dor sau unele dintre ele nu dor absolut deloc. Și ce e interesant legat de piele e că are și propriul sistem imunitar, că vorbeai tu puțin mai devreme de imunitate. Pielea împreună cu intestinul sunt singurele două organe din corpul nostru care au o imunitate proprie, tocmai pentru că trebuie să protejeze corpul de agenții externi și de traumatismele pe care le poate avea.
Dr. Mihail: Bun. Deci organ foarte important are legătură cu creierul, are legătură cu propria noastră supraviețuire. Da? Deci stimuli pe care îi încurcăm cu pericole pentru care ne apărăm și apare această atopie. E o… probabil că atopia este o boală modernă, nu e o afecțiune modernă. Crezi că exista atopie acum 10.000 de ani?
Dr. Teodora Predescu: E o boală relativ recentă. Și de ce? Pentru că standardul de igienă a crescut foarte mult. Dermatita atopică la bază este cauzată în primul rând de o barieră cutanată alterată. Povesteam puțin mai devreme că e învelișul pielii noastre și este un înveliș care la pacientul atopic este deficitar, nu reușește să mențină apa foarte bine la nivelul pielii. Vorbim apoi de inflamație. Inflamația e prezentă la nivelul pielii. Ea va fi cea care va stimula cumva și o parte din simptomele asociate dermatitei atopice. Iar pe de altă parte pielea este hipersensibilă, adică terminațiile nervoase tind să răspundă exagerat la diferiți stimuli și stimulii aceștia sunt uneori foarte foarte ușori, adică contactul cu apa sau transpirația sau prin simplul fapt că tragem o bluză pe noi. Uneori se întâmplă inclusiv că am schimbat produsul de curățare în pacienți care, de exemplu, au un puseu în momentul în care pleacă în vacanță și se spală cu un alt gel și nu este tocmai gelul lor de duș obișnuit. Deci, cumva e destul de complex mecanismul prin care apare dermatita atopică și noi încercăm în momentul în care tratăm un pacient să aibă atât tratament pentru fazele acute, cât și rutină de îngrijire care să fie potrivită nevoilor pielii lui. Și ce e frustrant legat de dermatita atopică e că evoluează în pusee cumva. Nu are numai un puseu și am terminat. Poate avea pusee repetate, unele la intervale destul de scurte de timp, chiar dacă pacientul se străduiește foarte foarte mult să evite aceste pusee.
Dr. Mihail: Înseamnă că pentru pielea noastră și pentru sănătatea pielii era mai bine pe vremuri, când pe când zic pe vremuri mă refer la zeci de mii de ani în urmă, când nu ne spăla decât ploaia sau ne spălam la râu și în rest aveam un strat super protector pe noi de lipide, de grăsimi, de bacterii benefice și totul era cumva… pielea era atunci în mediul ei natural. Acum suntem într-un mediu care ne place mai mult pentru că este curățat, dar e mult prea curățat și atunci pielea este foarte expusă, nu?
Dr. Teodora Predescu: Da, într-adevăr, pielea tinde să fie agresată de tot ce facem noi, adică de dușurile fierbinți, de produsele de îngrijire, inclusiv de produsele casnice, comportamentul nostru, pentru că ne expunem agresiv la soare. Mergem o dată pe an la mare, să spunem, ne expunem la soare. Pielea noastră este uscată exagerat, automat bariera cutanată va fi mai afectată. Pe de altă parte și în sezonul rece avem probleme pentru că temperaturile scăzute, inclusiv încălzirea pe care noi o avem acasă scade foarte mult umiditatea și din motivul ăsta uneori pielea se dezhidratează suplimentar pentru că o umiditate scăzută va scoate apa de la nivelul pielii și de multe ori nici nu ne preocupă ce umiditate avem în casă până când nu începem să avem probleme la nivelul pielii. Sunt persoane care nu sunt atopice, dar care în perioada iernii au senzație de mâncărime la nivelul corpului, mai ales seara când se întorc acasă după duș, tocmai pentru că pielea lor se dezhidratează suplimentar din cauza factorilor care ne înconjoară.
Dr. Mihail: După duș n-ar trebui să se hidrateze în duș?
Dr. Teodora Predescu: Nu, nicidecum, pentru că de obicei ne spălăm cu apă foarte caldă și asta va duce de fapt la alterarea barierei cutanate, la deshidratare suplimentară și pielea va deveni mai uscată. Deci contactul prelungit cu apa nu e neapărat sănătos pentru pielea noastră.
Dr. Mihail: Poți să ne explici de ce și de ce n- de ce nu e ok să faci duș cu apă fierbinte? Că e plăcut cumva, nu? Intri într-un duș foarte fierbinte, e relaxant. Dar de ce de ce nu e benefic neapărat pielii pacientului atopic?
Dr. Teodora Predescu: Pe moment e foarte bine pentru că e o senzație plăcută acea căldură pe piele, mai ales dacă e și frig afară, îți dă un confort foarte mare. Numai că în cazul pielii pacientului atopic, pielea are niște deficite. Deficite ale unor proteine. Noi le numim filagrină pe unele dintre ele, iar ea este un fel de ciment pentru pielea noastră.
Dr. Mihail: La pacientul atopic n-avem la ciment.
Dr. Teodora Predescu: La pacientul atopic. Exact. Iar acest ciment, de fapt, ar avea rolul să mențină apa la nivelul pielii. Din cauză că este deficitară, automat nici celulele nu sunt foarte bine sudate între ele. Prin contactul cu apa se pierde și mai multă apă, deci pielea cumva cedează apa pe care o are la suprafață și pielea se va deshidrata suplimentar. În mare parte cam acesta este mecanismul.
Dr. Mihail: Ai vorbit de igienă foarte multă și tot felul de produse care atacă pielea. Au aceste produse legătură și cu microbiomul nostru și poate să zic o disbioză la nivelul pielii să ne influențeze apariția acestor să zic simptome sau pusee de dermatită?
Dr. Teodora Predescu: Pot avea legătură într-adevăr pentru că dacă sunt foarte agresive automat dezechilibrează pielea și microbiomul este frecvent afectat la pacienții care au dermatită atopică sau status atopic. Microbiomul reprezintă totalitatea microorganismelor pe care noi le avem la nivelul pielii, că sunt bacterii, că sunt virusuri, că sunt acarieni și ele au rolul cumva de a ne proteja de alte microorganisme nocive, în special bacterii din mediu. Îl avem încă de la naștere și dacă vreți să-l compar cu ceva, e ca un orășel, un orășel în care lucrurile funcționează foarte bine. Unii se ocupă de protecție, alții repară, construiesc, alții ne apără de încărcătura bacteriană de care nu avem nevoie. Însă la pacientul atopic acest orășel este ușor disfuncțional. Deci microbiomul este dezechilibrat. Din cauză că este dezechilibrat, la un moment dat pielea se va contamina, dacă pot să spun așa, cu stafilococul auriu. Toată lumea a auzit de el. Este o bacterie nocivă și care din cauză că microbiomul pielii noastre nu este foarte eficient ajunge să colonizeze pielea și să întrețină și el inflamația și să accentueze senzația de mâncărime.
Dr. Mihail: Și cum face el asta? Adică de ce se întâmplă? Ce face acest stafilococ la nivelul pielii care să zic să ducă la senzația de mâncărime sau la accentuarea acestei inflamații?
Dr. Teodora Predescu: Are și stafilococul auriu un mecanism de apărare, să spun așa. Se numește biofilm. Este un fel de scut sau de oază pe care el o formează și care de fapt îl va apăra atât de tratamentele pe care noi le recomandăm sau rutina de îngrijire, creme emoliente, dar și de imunitatea pielii noastre. Și în situația aceasta el va face sau va accentua senzația de mâncărime. Biofilmul conține și o enzimă care se numește proteaza V8 și care este implicată în mod direct în senzația de mâncărime. Deci, stafilococul auriu nu numai că întreține inflamația, dar mai nou pare că are legătură inclusiv cu menținerea acestei senzații de mâncărime. Ok. Și ce e interesant, am pacienți la cabinet care sunt cumva n-au motive să se scarpine, au pielea hidratată, nu este uscată, n-am nici măcar inflamație vizibilă, nu am ce trata, însă îmi spun: „pe mine mă mănâncă în continuare pielea”. Și de fapt pare că această senzație de mâncărime este dată tocmai de dezechilibrul microbiomului cutanat și de colonizarea cu stafilococ auriu până în punctul în care noi nu ne dăm seama și nu putem să o tratăm sau s-o acoperim și pe ea și să echilibrăm microbiomul cutanat. S-ar putea ca pacientul să continue să aibă disconfort și senzație de mâncărime, chiar dacă își urmează tratamentul, își respectă rutina și inclusiv evită toți factorii favorizanți posibili și imposibili.
Dr. Mihail: Știi, asta e interesant pentru că dacă stafilococul auriu are o enzimă care este special concepută să se ducă la terminații nervoase și să provoace mâncărimea, ăsta poate să fie un fel de mecanism de-al lui de supraviețuire, nu? Adică stafilococul într-un fel își dorește ca tu să te scarpini, ca tu să-ți faci leziuni și el să aibă o poartă de acces și mai bună în corp, nu? Să nu rămână doar la suprafață.
Dr. Teodora Predescu: Bineînțeles, e mecanismul lui de a rămâne pe piele. El își dorește să rămână pe piele, să se extindă cât se poate de mult pentru că e un mediu propice pentru el dezvoltării.
Dr. Mihail: Sebastian, e vreo- există și un mecanism, să zic, sau cum explici neurochimic, să zic acest mecanism prin care o bacterie te influențează să te scarpini?
Dr. Sebastian Pavel: Păi, în cazul ăsta, al stafilococului, pentru că despre el vorbim acuma, așa cum spunea Teodora, are mecanismele lui prin care încearcă să se facă să-și facă simțită prezența pe piele. Are proteaza V8, e o substanță, o enzimă pe care o secretă și care stimulează în mod direct neuronii. Ăsta e un lucru care s-a descoperit destul de recent. Activând neuronii, da, existând niște receptori specifici de pe terminațiile nervoase pe care acesta îi activează. Informația merge, bineînțeles, prin nervi către măduvă, către către creier și în felul ăsta se generează senzația de de mâncărime sau pruritul pentru că activează niște receptori care sunt fix pe fibrele pruriginoase. Niște fibre nervoase speciale construite într-un anume fel încât să conducă fix informația de de genul ăsta către către creier. Noi cu scărpinatul ce facem? Generăm practic durere, da, cu scărpinatul? Generăm niște leziuni pe piele care sunt percepute de creier ca și stimul dureros, de fapt. Și în felul ăsta plăcerea vine din faptul că n-o să mai simțim senzația de scărpinat, n-o să mai simțim mâncărimea, da? Pentru că creierul nostru va simți altceva, de fapt. Da. Va simți stimulul dureros. Da, așa cum vorbeam la început, creierul prioritizează cumva stimulii pe care îi primește din afară. Da. Și durerea e un stimul care e cumva mai important decât decât mâncărimea, decât pruritul.
Dr. Mihail: Și creierul de fapt noi simțim plăcere pentru că creierul de fapt simte durere. Da, e un paradox lucrul ăsta.
Dr. Sebastian Pavel: Deci e o înlocuire. Adică creierul zice: „în loc să mă în loc să mă mănânce prefer să mă doară”.
Dr. Mihail: Exact. Și ăsta e mecanismul și prin care oamenii ajung să se scarpine până la sânge de multe ori, nu?
Dr. Sebastian Pavel: Exact.
Dr. Mihail: Și cu toate astea să simtă plăcere prin…
Dr. Sebastian Pavel: Să simtă o satisfacție. Da. O satisfacție. Exact. Da.
Dr. Mihail: E un paradox. Da. Am vorbit la începutul podcastului despre faptul că aceste persoane într-adevăr ajung să-și ascundă leziunile – de grataj, așa se numesc ele – și să le fie rușine să apară cu ele. În special în cazul copiilor. Nu observi des astfel de situații în care copiilor le e rușine de asta? Și ai povestit de bullying în cazul copiilor.
Dr. Teodora Predescu: Da, foarte des. Și sunt copiii, îi văd vara și au o mânecă lungă. Și îi întreb: de ce ești îmbrăcată cu mânecă lungă? Și îmi spune că… mi-a spus o dată o fetiță că e deranjată de prezența leziunilor. Am mai avut o dată un copil la cabinet care mi-a spus că râd copiii de el la școală pentru că are râie din cauză că se scarpină. Sunt stigmate în ceea ce privește pielea. Pentru că de multe ori dacă cineva ne vede că ne scărpinăm, nu se gândește că noi am putea avea o afecțiune cutanată cronică care nu este nicidecum contagioasă, ci mai degrabă sunt asociate aceste gesturi de scărpinat cu afecțiuni care sunt contagioase și care de altfel sunt foarte ușor de tratat comparat cu dermatita atopică și copiii au tendința să se retragă destul de mult, nu mai interacționează atât de mult cu colegii, nu le place să meargă la locul de joacă. Sau am avut o fetiță la un moment dat, nu a vrut să meargă la ziua de naștere a unui coleg de clasă, tocmai din cauză că în săptămâna respectivă râseseră de ea la școală pentru că avea un puseu de dermatită atopică. Și sunt copii foarte înțelegători, adică acceptă să îi dai cu cremă, acceptă să-și facă tratamentul. Uneori sunt foarte atenți și la ce fac și la ce hăinuțe își cumpără, pentru că îmi explică, văzându-i și de multe ori la cabinet că au fost și au cumpărat lucruri și a luat o bluziță, dar a avut grijă să fie de bumbac și a ajutat-o mama să aleagă. Adică impactul, din păcate este unul foarte foarte mare și dacă copilul e nefericit, automat că vor fi și părinții, pentru că nu ai cum să fii fericit dacă copilul tău e nefericit.
Dr. Mihail: Ok, deci iată o problemă care pare mică inițial, totuși este o afecțiune cronică. Dermatita atopică este o boală cronică. Asta înseamnă că e o boală a pielii cu care o să rămâi toată viața pentru că, na, sunt niște mecanisme în spate. Apropo, avem un vlog despre dermatită atopică, unde am desenat cât am cât se poate de clar despre ce se întâmplă la nivelul pielii și care sunt factorii aceia care țin și de genetic, dar și de comportament și de stil de viață și de mediu înconjurător. Toate astea combinate și majoritatea dintre ele nu prea pot fi schimbate, te duc la a avea această boală cronică pe care trebuie s-o îngrijești, să nu ajungi la acele reactivări ale bolii și să ții totul sub control. Ce ar trebui să facă acum? Ce ar trebui să facă un pacient care se știe cu dermatită atopică? Fie că i s-a pus diagnosticul la medicul dermatolog, fie că s-a recunoscut în aceste simptome, în acest scărpinat fără oprire, plăcerea de a face duș rece, duș fierbinte urmată de acest scărpinat. Acest ciclu de mâncărime și scărpinat care duce la leziuni și în urma acestor observații a ajuns la medic și a luat acest diagnostic, i s-a pus acest diagnostic. Care ar fi o conduită pentru acești pacienți? Ce ar trebui să facă? Ce ar trebui să evite?
Dr. Teodora Predescu: Da, sunt trei lucruri pe care trebuie să le aibă în vedere. Evitarea factorilor favorizanți, pentru că de multe ori puseele sunt provocate de diverși factori favorizanți. Vorbim de temperaturile extreme, vorbim de dușurile foarte fierbinți, ce spuneam și mai devreme, vorbim de sensibilitatea pielii la anumiți detergenți, la produsele cu care spălăm, de exemplu, rufele – trebuie să fie produse blânde și special concepute pentru pielea alergică, deci produse hipoalergenice. Eu le recomand pacienților să evite balsamul de rufe pentru că rămâne în țesătură și indiferent de cât de bine ar fi clătite hainele, să spunem că le mai dai încă un ciclu de clătire, tot se va transfera pe piele. Să încerce să evite parfumurile foarte puternice, să nu pulverizeze neapărat parfum la nivelul pielii. Să încerce să aibă grijă cumva ca umiditatea din casă să fie una foarte foarte bună. Undeva între 40 și 60%. Sub 40% va scădea foarte mult, deshidratează pielea foarte tare. Iar pe de altă parte trebuie să aibă grijă și la produsele pe care le folosesc. Aici vorbim de rutina de îngrijire. Trebuie să fie produse blânde, trebuie să fie produse special concepute pentru pielea cu tendința atopică. Iar gama Lipikar este o astfel de gamă. Ne ajută pentru că avem inclusiv produse de curățare pe care să le putem folosi la duș și care nu ne deshidratează și nu ne usucă pielea suplimentar pentru că majoritatea produselor din comerț asta fac. Și să avem grijă ca întotdeauna pielea să fie foarte bine hidratată cu produse special concepute. Iar Lipikar Balsam AP+ M face lucrul ăsta pentru că ne ajută să hidratăm pielea, să refacem și bariera cutanată. Iar pe de altă parte, atunci când vorbim de puseu, trebuie să facem tratament pentru că de multe ori inflamația nu poate fi redusă strict prin evitarea factorilor favorizanți și prin rutina de îngrijire.
Dr. Mihail: Care e diferența atunci între pacient cu dermatită atopică care nu are puseu și care poate să facă această îngrijire inclusiv cu Lipikar? Și o să întreb ulterior de ce este acesta un produs mai special. Și diferența între un pacient care are pur și simplu această afecțiune și pacientul în puseu?
Dr. Teodora Predescu: Păi pacientul în puseu are inflamație puternică la nivelul pielii. Este provocată pe de o parte și de scărpinatul de care am tot discutat noi astăzi, dar este provocată și de dezechilibrul care la momentul respectiv este destul de accentuat. Poate fi fie din partea barierei cutante, fie din partea microbiomului. Iar în cazul acesta avem nevoie de produse suplimentare care conțin de obicei cortizon pentru a reduce inflamația de la nivelul pielii, de a da un boost cumva pielii, de a o ajuta. Sunt cure foarte scurte, deci trebuie să nu facem abuz de aceste produse cu cortizon pentru ca apoi noi să continuăm cu rutina de îngrijire și pielea noastră ușor-ușor să se refacă. Dar atâta timp cât pacientul este în puseu, din păcate inflamația este foarte puternică și de cele mai multe ori au nevoie de tratamentele dermatologice pe bază de cortizon.
Dr. Mihail: Deci în puseu e posibil ca aceste produse să nu te ajute neapărat dacă le…
Dr. Teodora Predescu: Nu în totalitate. Nu în totalitate. Pot funcționa dacă suntem foarte atenți la debut. Avem puseu la debut, încercăm să îndepărtăm factorul favorizant, asta dacă poate fi făcut, și să ne hidratăm pielea mult mai intensiv. Putem să ne dăm cu produsul de hidratare de două-trei ori pe zi și s-ar putea în unele situații să reușim să evităm un puseu foarte foarte sever.
Dr. Mihail: Știi, de multe ori pacientul cu dermatită are acest ciclu în care are un puseu. Se tratează cu produse cu cortizon și poate cu alte alte produse dermatologice. Îi trece puseul, pielea revine la normal și este efectiv o piele normală ca restul pielii. Și el se lasă complet de tratament.
Dr. Teodora Predescu: Da, fac foarte mulți pacienți asta din păcate pentru că odată ce scapă de disconfort, de senzația de mâncărime, li se pare că și afecțiunea lor o să fie controlată pe termen lung și renunță la rutina de îngrijire și se întorc cu un nou puseu și cumva devine frustrant la un moment dat pentru că ei nu respectă rutina de îngrijire. Vor să folosească tratament și cred foarte mult în cortizon pentru că, na, acest cortizon îți ia senzația de mâncărime, reușește s-o diminueze semnificativ încă de la prima aplicare. Însă nu cred întotdeauna în rutină, în produsele de îngrijire, și trebuie cumva să-i convingem de multe ori că e bine să aibă rutină de îngrijire și să aplice acele creme poate mai frecvent în unele perioade, iar în alte perioade mai puțin frecvent, dar minimul e cam o dată pe zi.
Dr. Mihail: O dată pe zi. Și aici vine la îndemână acest Lipikar AP+ M. Ce are el în plus? Ce este acestă Neurobiomă din Lipikar și la ce ne ajută?
Dr. Teodora Predescu: Da, este formula nouă a lui Lipikar. Lipikar Balsam AP+ M acum este un produs pe care noi îl folosim la pacienții cu piele cu tendința atopică. De bază conține unt de shea, conține niacinamidă, conține Microresyl. Sunt ingrediente care ne ajută să refacem bariera cutanată, să reducem uscăciunea. Iar acest Neurobioma este o tehnologie La Roche-Posay care mai nou acționează la nivelul stafilococului auriu. Deci, cumva inhibă colonizarea cu stafilococul auriu, acționează inclusiv la nivelul acelei proteaze V8 despre care vorbeam puțin mai devreme. Reușește să reducă și inflamația și, ce e foarte interesant, că reușește inclusiv să inhibe semnalul nervos de la piele la creier.
Dr. Mihail: Sebastian, cât de important e acest lucru? Faptul că inhibi acest semnal de mâncărime și îi dai creierului o pauză.
Dr. Sebastian Pavel: E foarte important pentru că încerci cumva să rezolvi problema de la de la rădăcină. Nu te ocupi cumva doar de efectele secundare, de ce anume generează chestia asta, ci rezolvi problema de la de la bază. E un studiu care s-a făcut în perioada pandemiei. Niște băieți destul de smart de la de la Harvard au demonstrat faptul că de fapt mâncărimea apare înainte să apară inflamația. Adică nu inflamația e cea care generează simptomele astea care sunt atât de deranjante, ci simplul fapt că apare un mic dezechilibru la nivelul microbiomului și că stafilococul auriu e puțin mai mult decât ar trebui să fie pe piele. Și faptul că el secretă toate lucrurile astea, da, în special proteaza V8 și care stimulează în mod direct terminațiile nervoase. Ăsta e de fapt cel mai important factor care generează senzația de de mâncărime și care duce secundar la scărpinat și așa mai departe. Da. Și acest produs încearcă să țintească fix acest mecanism. Da. E un complex, da, Microresyl, care pe care îl conține și care vizează fix această această enzimă, această proteină care este anihilată și care de fapt lasă receptorii fără lucrul de care au nevoie, da, de enzima V8.
Dr. Mihail: Da, asta ne ajută practic să nu mai simțim acea mâncărime, nu ne mai scărpinăm. Cum ne ajută faptul că nu ne mai scărpinăm la refacerea de fapt a acestei bariere cutanate, a pielii și de fapt ieșirea din puseu?
Dr. Teodora Predescu: Are un impact major pentru că odată ce noi nu mai avem senzație de mâncărime, automat nu ne vom mai scărpina și permitem refacerea pielii. Se va reface bariera cutanată, va deveni mult mai hidratată. Pierderile transepidermice de apă vor scădea semnificativ. Deci pielea reușește să țină apa în interior, iar pe de altă parte reușim să echilibrăm inclusiv microbiomul, microbiomul cutanat, îi permitem pielii cumva să se refacă. Pe de altă parte, e foarte important să avem în vedere și să hidratăm pielea corespunzător pentru că, bun, nu mai avem scărpinat, nu ne mai agresăm suplimentar bariera cutanată, însă pielea tot uscată va rămâne și avem nevoie de produse care să facă acest lucru. Iar Lipikar Balsam AP+ M ne oferă până la 72 de ore hidratare continuă.
Dr. Mihail: Hm. Deci practic e un produs care și hidratează și oferă acest strat protector și calmează acei receptori nervoși care ne dau senzația de scărpinare. Bun. Știi asta? Asta mă cumva te face să înțelegi în final că tot acest mecanism, pielea care este predispusă, ai factorii de mediu, balsam și tot felul de alte produse care pătrund la nivelul pielii, poți să ai și o infecție, da, cu un stafilococ auriu care secretă substanțe care te predispun la a te scărpina, la mâncărime și la scărpinat. Asta înseamnă că e aproape… și nu-i aproape, e de fapt 100% ineficient să-i spui, de exemplu, unui copil „nu te mai scărpina”, pentru că într-adevăr scărpinatul o să ducă la accentuarea acelui puseu, dar problema lui nu este că se scarpină, problema lui este mâncărimea și ceea ce se întâmplă la nivelul pielii. Și iată, un astfel de produs poate să să țintească cel puțin prevenția acestor pusee. Ce ce altceva ar putea să observe un părinte sau cum l-ai putea ajuta pe un părinte să să-și dea seama că ceva e în neregulă la nivelul pielii copilului și ce alte să zic ce alți factori pot să predispună la pusee? Nu neapărat la copii, ci și la adulți.
Dr. Teodora Predescu: La copii, pe lângă factorii de care am discutat mai devreme, cumva putem să adăugăm și stresul și episoadele de răceală pentru că sunt cumva percepute de organism și de piele tot ca un eveniment stresant. Și sunt copii la care părinții fac absolut orice, adică folosesc produsele de hidratare potrivite, au schimbat detergentul, au schimbat inclusiv balsamul de rufe, încearcă să mențină umiditatea așa cum ar trebui. Le fac baie o dată la câteva zile, tocmai pentru a nu agresa bariera cutanată, dar copilul răcește și dintr-odată are un puseu de boală sau trece printr-un episod stresant. Dermatita atopică debutează în jurul vârstei de șase luni de cele mai multe ori și sunt copii care fac puseu de dermatită atopică în momentul erupției dentare, din păcate. Și cumva mulți părinți nu asociază, dar de fapt acel acel eveniment va provoca un stres întregului organism și automat va avea un răsunet și asupra pielii. Cumva multe afecțiuni dermatologice au legătură cu stresul, sunt întreținute de stres și cred că Sebastian ne poate spune mai multe de ce stresul are un impact atât de mare asupra asupra pielii.
Dr. Sebastian Pavel: Stresul e așa o chestie care pe lângă faptul că influențează foarte mult modul în care funcționăm zi de zi prin toate schimbările pe care le produce la nivel de neuroni, de terminații nervoase și la nivel de hormoni, da? Scade cumva odată imunitatea locală și și cea generală și amplifică toate toate mecanismele astea care întrețin de fapt pruritul și modul în care creierul le procesează mai departe.
Dr. Mihail: Bun. Deci, iată că sunt sunt foarte mulți alți factori care te pot predispune la la acest puseu. Ai povestit despre acest stres și că dacă pacientul pare că totul este în regulă, nu are aceste nu are aceste simptome și deodată o situație stresantă îl predispune la un nou puseu. Asta înseamnă că e foarte important să să avem grijă de această prevenție. Totuși, aș vrea să știu la final, după ce pacientul instituie o rutină corectă de îngrijire, folosește produse corecte, nu mai are aceste pusee. Cum se schimbă concret viața lui? Ok, înțelegem că nu se mai nu mai are mâncărime, nu se mai scarpină, dar Sebastian, de ce e acest lucru important? Cum e influențat somnul, sănătatea lui mintală și în general calitatea vieții?
Dr. Sebastian Pavel: Calitatea vieții se schimbă drastic pentru că cumva creierul scapă de stimulii ăia care sunt permanenți și care sunt deranjanți și pe care de care trebuie să se ocupe ca să-i proceseze în detrimentul altor funcții de care avem nevoie zilnic, da, de atenție, de focus și așa mai departe. Da. S-a demonstrat prin studii făcute pe sute de subiecți că performanța cognitivă crește după ce reușim să scăpăm de de mâncărime, de prurit. Da. Viteza de reacție crește, modul în care procesăm și modul în care reținem anumite lucruri crește cu aproximativ 20-30% față de perioadele în care subiecții aveau aveau prurit. Somnul clar se îmbunătățește. Da. Și eu am dermatită atopică, am episoade care sunt destul de severe și care interferează destul de drastic cu modul în care mă odihnesc. Cresc perioadele în care intrăm în în somn profund, în somn REM unde consolidăm memoria și așa mai departe. Scade, bineînțeles, numărul de treziri peste noapte. Iar somnul e important, da, pentru că fără somn practic nu putem să funcționăm în niciun fel în ziua de după. În timpul somnului creierul se curăță de de toxine. Da. Sistemul glimfatic care a fost descoperit destul de recent, e practic un sistem prin care creierul își îndepărtează toate proteinele și toate substanțele de care nu are nevoie. Și dacă nu avem parte de somnul ăsta profund, toate lucrurile astea se se acumulează și în timp pot să ducă la tot felul de probleme pe termen lung, începând cu toate bolile astea degenerative care se produc fix prin acumularea acestor toxine. Da? Și terminăm cu faptul că în viața de zi cu zi nu putem să funcționăm la un la un randament maxim din punct de vedere cognitiv, comportamental sau emoțional, faptul că zonele din creier care se ocupă de procesarea emoțiilor nu mai sunt bombardate cu stimulii despre care vorbeam anterior. Bineînțeles, scăpăm de iritabilitatea de zi cu zi, scăpăm de episoadele de anxietate care duc în timp la depresie. Faptul că funcționăm și vedem că funcționăm mai bine față de perioadele anterioare ne ajută și crește cumva stima de sine și accentuează de fapt toată starea asta de bine pe care o avem în contextul în care am reușit să scăpăm de de simptomele care ne bombardau creierul înainte cu informații inutile. Overall, beneficiul principal legat de legat de creier e că reușește să funcționeze la capacitate maximă, ca să zic așa, fără să fie nevoie să-și redirecționeze resursele și atenția către procesarea unor stimuli nenecesari.
Dr. Mihail: Teodora, tu observi aceste schimbări la pacienții pe care îi vezi, să zic, în cabinet și cu care ții legătura?
Dr. Teodora Predescu: Da. Și se întâmplă frecvent asta. Când vin la cabinet îi văd că sunt mult mai fericiți. Iar primul lucru pe care mi-l spun: „doamna doctor, nu mă mai scarpin, dintr-odată mă simt mai bine”. Și exact ce spunea și Sebastian mai devreme, starea lor e una foarte bună. Se odihnesc foarte bine. Asta asta îmi spun. A dispărut dintr-odată oboseala, au început din nou să aibă interes pentru activități sociale. Viața copiilor e mai bună. Le place dintr-odată să meargă la grădiniță, le place mai mult la școală, încearcă să interacționeze mai mult cu colegii lor, iar pe de altă parte și părinții sunt foarte fericiți. Dar primul lucru pe care mi-l spun e cel legat de senzația de mâncărime. Dar sunt dintr-odată mult mai fericiți pentru că în general când vin în puseu sunt destul de de mâhniți și îmi spun că „iar a reapărut senzația de mâncărime. Am obosit, mă simt epuizat, simt că nu se mai termină o dată cu cu disconfortul”.
Dr. Mihail: Acum, spre final, dacă ar fi să facem totuși un așa un mic ghid protocol de urmat pentru pacientul atopic care ar fi punctele esențiale pe care ai vrea să le pui așa într-o jumătate de foaie? Ce ar trebui să știe un pacient despre pielea lui, despre ce să cum să influențeze el mediul din jurul lui, cum să îngrijească pielea, ce să facă când nu are simptome și ce să facă când are simptome?
Dr. Teodora Predescu: Da, trebuie să înțeleagă în primul rând că este o afecțiune cronică. Nu o putem vindeca, o putem controla. Trebuie să ținem cont și că este o afecțiune care are componentă genetică. Ăă trebuie să ținem cont de asemenea de factorii favorizanți și să încercăm să-i evităm oricât de greu ar fi acest lucru și să acceptăm că pe unii factori, din păcate nu-i putem evita, însă putem cumva să ne adaptăm lor. Să aibă neapărat o rutină de îngrijire pe care s-o folosească constant pe termen lung, inclusiv în perioadele de vară, pentru că mulți pacienți renunță la rutina de îngrijire vara și să încerce să nu lase senzația de mâncărime să pună control pe viața lor. De ce? Pentru că e… cu cât întârzie prezentarea la medic și cu cât vor se vor scărpina mai mult, cu atât acel cerc vicios mâncărime-scărpinat despre care noi vorbeam puțin mai devreme va duce la modificări care de multe ori sunt ori ireversibile, dacă sunt foarte vechi, ori reversibile, dar după foarte multe luni, chiar ani de tratament. Și atunci când au un puseu să facă tratament dermatologic, să urmeze tratament, însă la recomandarea medicului și nicidecum nu în afara acelui interval de 10-14 zile care e de obicei intervalul recomandat.
Dr. Mihail: Și aș vrea să punctez să zic necesarul acestui de ce este necesar acest consult medical pentru că medicul are în ziua de astăzi la la îndemână un arsenal întreg de soluții pentru diferite stadii ale bolii, nu-i așa? Adică tu poți să începi cu cremă cu cortizon, dar după aceea poți să dai un imunomodulator. Și există și alte tratamente care se dezvoltă pe parcurs pentru diferite forme de dermatită.
Dr. Teodora Predescu: Exact. Există tratamente diferite în funcție de gravitatea bolii. Cortizonul noi îl folosim ca tratament de atac, însă există și alte tipuri de tratamente pe care noi le folosim ca tratamente de întreținere, iar în momentul de față există inclusiv terapii biologice pentru dermatita atopică, mai ales pentru formele foarte severe care nu pot fi controlate cu tratamente locale.
Dr. Mihail: Ce presupune o terapie de asta biologică pentru dermatită?
Dr. Teodora Predescu: E destul de complexă. Reprezintă de fapt niște injecții pe care pacientul le face le face periodic, dar sunt destinate cazurilor extrem de severe. Nu sunt atât de frecvente din fericire, dar sunt în general forme ale cumva sunt forme pe care le dezvoltă mai degrabă copilul decât adultul.
Dr. Mihail: Hm. Ok. Bun. Iată, există soluții pentru oricine. Important este să fii tu parte participantă, da? Să participi la acest tratament. Și e atât de important. Ăsta e ăsta e un lucru pe care aș vrea să-l rețină orice pacient cu dermatită atopică. De fapt, sunt două lucruri pe care eu aș vrea ca orice pacient cu dermatită atopică să le rețină. Unu, cât de importantă este emolierea, adică să te dai… aia să înțelegi că tu ai un deficit de emoliere proprie a pielii. Pielea ta e mai deschisă decât ar trebui să fie în mod normal. Se evaporă apa mai ușor din ea, e mai predispusă la uscare dacă aerul este uscat. Deci trebuie să fii trebuie să fii cumva cremuit în cât cât de cât de des poți. Și în al doilea rând această cremuire și folosirea corectă a produsului destinat pielii tale previne acele pusee foarte neplăcute. Dacă ai acele pusee neplăcute, ajungi să dormi prost și tot ceea ai povestit tu, Sebastian, să suferi de anxietate, să suferi de deficit de atenție, să să practic să ajungi să suporți toate consecințele unui somn prost și nu doar acestea și alte consecințe sociale și alte neplăceri subiective pe care tu poți să le ai. Deci e mult mai simplu ca în orice de fapt să previi această dermatită atopică sau să previi aceste pusee pe care le poți avea.
Vreau din nou să mulțumesc La Roche-Posay pentru faptul că sprijină acest podcast și pentru faptul că au acest produs care se cheamă Lipikar AP+ M cu această Neurobiomă, tehnologia despre care am povestit care calmează inclusiv acele enzime care te pot predispune la scărpinat, scărpinat sau mâncărime care începe înaintea inflamației. Începe această mâncărime, tu te scarpini, asta promovează inflamația și intri în puseu pe care trebuie să-l stingi cu medicamente mai complicate. E mai bine să prevenim asta. Deci, mulțumesc din nou La Roche-Posay. Mulțumesc mult Teodora pentru participare și Sebastian pentru tot ce ne-ați povestit azi.
Dr. Teodora Predescu: Mulțumim și noi.
Dr. Sebastian Pavel: Mulțumim.
Dr. Mihail: Și mulțumesc și ție pentru faptul că ai rămas până acum la acest podcast. Avem multe materiale despre dermatita atopică. Avem și acel vlog despre dermatita atopică unde în sub o oră poți să înțelegi care este faza cu pielea, să vezi cum arată anatomic pielea unui pacient cu dermatită și chiar e posibil să te ajute acest lucru, inclusiv pe mine documentând acel material și având dermatitate atopică și cunoscând mecanismele, documentarea materialului și văzând ce se întâmplă de fapt în în la nivelul pielii m-a ajutat să conștientizez cât de importantă este emolierea. Deci o să lăsăm acest material în descrierea acestui podcast. Te invit să-l urmărești. Mersi. Ciao! Pe curând!
