Omule, te salut. Doctor Mihail aici, un nou podcast Boabe de cunoaștere. Atenție, vorbim, după cum ai văzut deja despre copii, despre dezvoltarea feței unui copil, despre ce înseamnă respirația pe gură, ce înseamnă acel sforăit al copilului, care nu e absolut deloc drăguț. Este un semn de alarmă care trebuie să te trimită la investigații în plus. Și o să vorbim despre legătura asta între o respirație deficitară care vine de la dezvoltarea deficitară a feței, care în final poate să aibă repercursiuni destul de serioase, de la afecțiuni metabolice la tulburări de deficit de atenție până la un IQ care nu este optim, un IQ care nu este IQ-ul tău care ți-a fost dat, un IQ mai mic din cauza acestor deficite.
Și vorbim despre toate astea cu Doctor Ilia Jipa. Este fondatoarea Smile by Doctor Ilia și a Institutului IOMFT, o platformă care aduce foarte mulți specialiști la masă, nu doar ortodont sau stomatolog sau orelist, ci toți împreună care analizează un copil, analizează cum doarme, cum respiră, cum ține gura, cum ține limba în gură, cum respiră noaptea, cum se oxigenează creierul și pun toate aceste informații în beneficiul copilului și în creșterea armonioasă a copilului. Ilia, bine ai venit la Boabe de Cunoaștere. Să știi că mă bucur foarte mult că ești aici astăzi cu noi. Vreau să recunosc că doi specialiști diferiți mi-au recomandat să merg cu fetița mea mai mică la tine pentru că are într-adevăr să zic un început de problemă de respirație și de postură de ținut limba în gură și așa mai departe. Și înainte să ajung la tine, te-am căutat, te-am văzut în social media și mi s-au părut efectiv incredibile informațiile pe care le-am aflat de la tine despre dezvoltarea feței, despre cât de multe lucruri simple poți să faci la începutul vieții ca să previi complicații nasoale ulterior pe parcursul vieții și mă bucur că putem să avem informațiile astea și aici pentru comunitatea noastră și pentru un public mai larg. Bine ai venit.
Dr. Ilia Jipa: Bine te-am găsit. Și eu mă bucur foarte mult că acest subiect este de interes și mă bucur foarte mult că am reușit să aduc această informație nouă pe care nici eu n-am avut-o de la începuturile carierei mele.
Dr. Mihail: Asta e foarte interesant pentru că tu ești ortodont, te-ai format în a pune aparat dentar, dar la un moment dat nu ți-a ajuns. Ai zis că se poate face mai mult, nu?
Dr. Ilia Jipa: Da.
Dr. Mihail: Și de ce? Adică care a fost declicul ăla când ți-ai dat seama că aparatul dentar nu e suficient?
Dr. Ilia Jipa: Adevărul este că astăzi în fața ta sunt și în calitate de profesionist, care practic ceea ce vom discuta, dar și în calitate de mamă. Și într-adevăr școala pe mine m-a format să îndrept dinți și să ofer pacientului o estetică frumoasă. În schimb, în momentul în care am realizat că la copilul meu erau niște semne care clar îmi arătau că va purta aparat dentar, dar bineînțeles că am așteptat, poate și pentru că e greu ca mamă să intri și să-ți tratezi copilul. În schimb, nu doar nu era vorba doar despre dinți, era vorba că au apăruseră niște semne pe care eu nu reușeam să le pun într-o singură cutiuță și la un moment dat am avut o problemă de respiratorie de ORL și atunci copilul meu a fost operat de urgență și la sfârșitul acestei experiențe destul de complicate am realizat împreună cu orelistul care l-a tratat că oasele faciale ale copilului meu nu erau complet dezvoltate și în momentul în care am realizat că eu aș fi putut face ceva până la acel moment și că lucrurile ar fi putut merge altfel dacă am fi intervenit preventiv, am realizat că zona de aparate dentare țin exclusiv de estetică și atunci partea de oase faciale pe care ies dinții strâmbi sau pe care vezi anumite semne de alarmă, semnale de alarmă pot fi interceptate și rezultatele nu merg doar pe aliniere dentară și estetică, ci pe stare de bine generală. Somn bun, respirație bună, postură bună.
Dr. Mihail: O știi, o să vorbim despre toate aceste semne și despre ce putem să facem, cum să le recunoaștem, dar aș vrea să încep cu cu treaba asta. Ce ce se întâmplă cu noi? Adică de ce toți oamenii pe care îi văd în jurul meu de vârsta mea, văd eu cu ochiul liber că ar putea beneficia de un aparat dentar. Deci fața înseamnă că e mai mică decât genetic omul respectiv a fost proiectat, da, ca și volum al dinților și dimensiunea dinților. Și din ce în ce mai mulți copii au parcă această problemă, au acest îi spunem noi face adenoid în care se vede că respiră noaptea pe gură, au obrajii căzuți, au cearcăne. De ce se întâmplă asta?
Dr. Ilia Jipa: Din start noi când ne-am desprins de primate am primit niște oase faciale mai mici, aspectul clar umanoid. În schimb, pe măsura evoluției au venit niște schimbări. Revoluția industrială și revoluția agriculturii a venit cu o alimentație total diferită față de ceea ce se întâmpla înainte. Așa că aproximativ în urmă cu vreo 200 de ani, oasele noastre au început să intre efectiv la apă. Problema nu este că oasele noastre sunt din ce în ce mai mici. Problema este că în spatele acestor oase faciale există niște căi respiratorii pe care noi nu le vedem și de multe ori nu le luăm în seamă decât când avem probleme. Și atunci micșorarea feței noastre duce la tulburări pe zona de respirație. Deci antropologia vine clar și spune că avem oase faciale mai mici. Problema este că de la generație la generație acest lucru se înrăutățește și vedem de multe ori copiii în cabinet cu dinții strâmbi și părinții au dinții drepți și face-ul absolut dezvoltat corect. Și ne întrebăm de ce se întâmplă lucrul ăsta și de ce într-un număr atât de mare mai ales în ultima perioadă.
Dr. Mihail: Adică e doar o influență a mediului faptul că ce? Că mâncăm mâncare prea moale, că nu trebuie să mai lucrăm cu fața. Asta e problema.
Dr. Ilia Jipa: Da, este adevărat. Mediul ne schimbă. Deci mediul are de fapt se numește epigenetică. Genetica clar stabilește potențialul. În schimb epigenetica vine și își pune amprenta pe cea pe acest potențial, pe genele noastre și le activează sau dimpotrivă le inhibă. De fapt, stilul de viață pe care îl alegem ne modelează fața și decide dacă ea se va dezvolta frumos către în față și către lateral sau dimpotrivă se va prăbuși și va merge către în jos sufocând aceste căi aeriene.
Dr. Mihail: Tu te ocupi de copiii, dar vezi și adulți?
Dr. Ilia Jipa: Da, eu sunt ortodont, deci eu pun aparate dentare de când m-am format în această specializare.
Dr. Mihail: La ce? Uite, ca idee ca oamenii să înțeleagă cât de important este să se acționeze din timp și să nu amânăm asta, zi-mi te rog cam ce mai poți modifica la un copil în funcție de vârstă și când acele lucruri nu mai pot fi modificate la adult. Adică ce nu mai poți modifica la adult?
Dr. Ilia Jipa: Pe măsură ce creștem și oasele se stabilizează este din ce în ce mai greu să modifici forma. Deci clar la adulți biomecanica este mult diferită față de copii unde sunt extrem de modelabili. Trebuie să recunoaștem că nu este foarte ușor să lucrezi pe copii și nu toți ne dorim să și plus colaborarea. Dar diferența pe care o ai în momentul în care ajuți un copil să se dezvolte și nu este vorba doar de a-i îndrepta dinții. La copii nu vrem să îndreptăm dinții. La copii vrem să le ghidăm creșterea oaselor faciale cât mai frumos și cât mai larg și cât mai în față astfel încât dinții să nu mai reprezinte o problemă. Adică dinții strâmbi sunt o consecință a faptului că ei nu mai au loc să iasă pe acea arcadă.
Dr. Mihail: Ok. Și practic, știi cum? Înainte să aud lucrurile pe care le spui înaintea acestui podcast, bineînțeles, te-am urmărit pe social media și înainte să văd acele materiale mă gândeam că dezvoltarea corectă a feței are ca principal scop dezvoltarea corectă a dinților. Însă îmi dau seama că dinții sunt doar vârful de iceberg și există multe alte funcții care sunt afectate în lipsa acestei dezvoltări armonioase. Și uite, ca primul instrument pentru părinții care ne urmăresc, care ar fi diferențele, cum arată un copil care se dezvoltă normal și armonios din punct de vedere al dezvoltării faciale și atenție când vorbim de față trebuie să ne imaginăm fața ca tot așa ca pe un vârf de iceberg, da? Fața este finalul a ceea ce se întâmplă în spate. În spate sunt tot felul de oase, sinusuri, locuri libere, locuri care trebuie aerisite, care fie se dezvoltă, da, fie nu se dezvoltă. Și noi totuși vedem fața, că nu ne putem face radiografii și degeaba am radiografia copiii că nu am înțelege ce se vede acolo. Noi ca părinții vedem fața copiilor. Cum ne dăm seama că un copil se dezvoltă armonios facial și altul are anumiți, să zic, un anumit deficit de dezvoltare?
Dr. Ilia Jipa: O față frumoasă și armonioasă este dezvoltată pe lateral. Deci acolo unde vedem niște fețe lungi, niște cearcăne, o ușoară paluare, acolo unde vedem niște buze care nu sunt în contact, de multe ori vedem dinții care ies printre buze, vedem limba care iese printre buze, vedem o respirație sau auzim o respirație că o putem vedea, dar în același timp o și putem auzi atât ziua, cât mai ales noaptea când apar anumite tulburări de somn. Acolo sunt niște red flag-uri.
Dr. Mihail: Cum? O auzi? Auzi când cineva respiră? N-ai auzi? Auzi când respiră efectiv respiră. Adică e normal să nu auzi când cineva respiră.
Dr. Ilia Jipa: Respirația trebuie să fie 100% silențioasă.
Dr. Mihail: E valabil și pentru adulți.
Dr. Ilia Jipa: Absolut.
Dr. Mihail: Deci inclusiv la adulți și la adulți și la copii respirația trebuie să fie complet silențioasă.
Dr. Ilia Jipa: Trebuie să fie pe nas, trebuie să fie silențioasă, trebuie să nu vezi mișcări ale pieptului în momentul în care se întâmplă respirația. Respirația trebuie să se vadă în stomac, în diafragmă, jos și postura trebuie să fie dreaptă.
Dr. Mihail: Ok, deci postura dreaptă nu trebuie să-i auzi respirația. Pe față ce alte semne observi? Ai spus că dacă buzele sunt întrechise, ăsta e un semn. Dacă dinții ies spre afară e un semn. Ce altceva poți să observi pe față?
Dr. Ilia Jipa: Vezi efectiv facies alungit cu o gură deschisă.
Dr. Mihail: Și de ce se întâmplă toate astea? Adică am văzut, am înțeles cum arată un copil care se dezvoltă armonios. Deja avem primele semne că un copil poate nu se dezvoltă armonios. Și atenție, aceste semne se întâlnesc toate deodată sau le putem vedea și separat?
Dr. Ilia Jipa: Putem să le vedem și separat, dar în general tabloul clinic este cam asemănător.
Dr. Mihail: Hm. Bun. Și ce înseamnă, adică cum îl afectează dacă ar fi să rămânem în zona respirației? Da, pentru că ai zis că respirația o auzi, asta înseamnă că ea este deficitară. Vezi această mișcare a cutiei toracice, ceea ce înseamnă că e un efort în plus pentru a respira. Cum afectează asta dezvoltarea copilului?
Dr. Ilia Jipa: Aș vrea să-ți dau un exemplu înainte să vorbim despre respirație și să putem să dăm așa niște cifre clare, câte respirații pe minut, ce volum. Gândește-te că ești la semafor într-o mașină pe benzină sau mă rog pe carburant și stai la relanti. Nu știu, dau… nu-mi dau seama acum dacă la relanti motorul este undeva la 700-800 de turații pe minut. Cam așa e. Sub 1000.
Dr. Mihail: Da.
Dr. Ilia Jipa: Bun. Și dintr-o dată motorul pleacă către 2500 de rotații. Ce-i faci? Primul lucru, te duci la service, evident, pentru că îți dai seama că motorul va avea o viață mai scurtă, consumul este mult mai mare, gazele de eșapament ies mult mai mult și enervez eventual și șoferii din trafic. E, dacă asemuim respirația cu acest exemplu, cam asta facem noi. Noi am uitat să respirăm. Ori hiperventilăm, luăm mai mult aer decât trebuie și atunci evident că și noi suntem agresați. Deci când vorbim de respirație, această respirație pe nas versus respirația pe gură este evident că respirăm pentru poate două persoane.
Dr. Mihail: Aha. Dar ce s-ar întâmpla cu noi dacă am mânca pentru două persoane sau am bea pentru două persoane? Am fi teribil de… am lua în greutate. Corect. Deci vrei să spui atunci când respirăm pe gură cumva facem un efort mai mare de respirație sau ce se întâmplă greșit? De ce concret că ne gândim adică nasul și gura se întâlnesc în același loc, aerul ajunge în același loc. De ce e greșit să respirăm pe gură și să nu respirăm pe nas?
Dr. Ilia Jipa: Volumul de aer pe care îl băgăm pe gură, faptul că avem un aer nefiltrat, neîncălzit, nesterilizat și într-o cantitate atât de mare agresează efectiv plămânii. Și noi, adulții, să presupunem că suntem într-o stare de anxietate și trăim sub această formă. Dar un copil la 3-4-5 ani de zile pe care îl vezi efectiv că stă cu gura deschisă și corpul lui primește această cantitate de aer efectiv necurățat este o agresiune pe care mai devreme sau mai târziu o vedem în exact cum ai spus atât în modificarea formei feței, a posturii, dar și în partea de boli sistemice.
Dr. Mihail: Ce se întâmplă la nivelul feței? Pentru că bănuiesc că în momentul în care respirăm pe gură și nu respirăm pe nas, privăm toată partea aceasta anatomică făcută pentru a respira, o privăm de acea presiune a aerului care trebuie să apese pe față s-o dezvolte, nu? Adică ăsta e motivul pentru care copiii ajung să aibă fața aceea lungită, obrajii căzuți, pentru că nu ai presiunea din interior care să dezvolte fața.
Dr. Ilia Jipa: Exact. Osul maxilar este cel care decide. Osul maxilar înseamnă exact tavanul cerului gurii și podeaua nasului, care este unul și același și care se dezvoltă sub acești factori: respirație pe nas și pe interior. O să vorbim puțin mai încolo despre limbă. Deci, în momentul în care el nu este stimulat de către acest aer sau de către limbă pe interior, rămâne îngust. Semnele sunt clare, tot faciesul ni se îngustează. Avem cearcăne, avem nările de la nas pensate, paluarea facială, gura deschisă, poziția dintre maxilare se modifică în momentul în care ele nu sunt în contact și nu cresc în contact. O hipotonie generală a întregilor mușchi ai feței și inclusiv postura care urmează această formă facială.
Dr. Mihail: Dacă ai dat exemplul mașinii, e ca și cum ai merge cu mașina cu viteză mare pe autostradă, cu toate ușile deschise, cu capota deschisă și așa mai departe. Ți se pare că nu e nimic în regulă să stai cu ușile deschise, dar când mecanismul își face treaba pentru care a fost proiectat, da, mașina merge, trebuie să meargă cu ușile închise, la fel și fața ar trebui să stea cu gura închisă când respiră pentru a facilita toată această presiune și te gândești cât de mult ar putea să împingă aerul în aceste sinusuri ca să dezvolte fața. Dar te gândești după aceea că toată această presiune vine constant, chiar dacă vine în reprize mici, da, în presiuni micuțe care apasă pe sinusuri, dar ele ar trebui să vină constant și cumva craniul s-a format foarte frumos, așteptând această presiune constantă și ea când nu vine, el practic nu se mai dezvoltă. Cum îți dai seama dincolo de a ține gura deschisă, cum își dă seama un părinte că are un copil care respiră pe gură? Există vreun truc? Trebuie să se uite noaptea la el când doarme? Cum îți dai seama că respiră pe gură dacă doarme cu gura deschisă din start înseamnă că respiră pe gură sau poate doar îi cade gura, respiră și pe nas și pe gură.
Dr. Ilia Jipa: Asta mi se pare grozavă întrebarea pentru că marea majoritate a părinților cu care interacționez îmi spun că pun degetul sub nas și simt aer. Problema este că în momentul în care ții gura deschisă o faci dintr-un anumit motiv. Adică nu stai cu gura deschisă în momentul în care nu ai de ce să stai.
Dr. Mihail: Vezi că poți să stai pe pernă și nu știu, te relaxezi atât de mult că ți se deschide gura sau nu e numai asta.
Dr. Ilia Jipa: Adevărat. În timpul somnului noi ne relaxăm. Deci totul se relaxează, dar în momentul în care ai gura întredeschisă, este clar că acolo este o respirație mixtă. Și atunci de ce o facem? Rămâne întrebarea de bază. O facem pentru că nasul nu funcționează. O facem pentru că fețele sau oasele maxilare sunt prea mici? Sau o facem pentru că pur și simplu ne-am obișnuit să respirăm așa. Am spus de treaba cu hiperventilarea pentru că într-adevăr în societatea noastră avem parcă nevoie de mai mult aer și în momentul în care vrei să tratezi un copil sau să explici că trebuie să închidă gura și să respire pe nas, se simte oarecum sufocat. Simte că acea cantitate de aer nu este suficientă.
Dr. Mihail: OK. Deci se simte sufocat pentru că închide gura și într-adevăr dacă acesta e singurul lui sau mecanismul lui principal de a avea aer înțeleg că se poate simți sufocat. O să te întreb dacă e corect, adică poți să corectezi respirația pe gură doar închizând gura și trecând peste această senzație de sufocare forțând respirația nazală?
Dr. Ilia Jipa: Dacă nasul este liber și se poate respira pe nas, da, în procesul terapeutic clar trebuie să învățăm să respirăm cu o cantitate mai mică de aer. Ideea este să avem căile respiratorii libere.
Dr. Mihail: Hm. Ok. Deci trebuie să ne asigurăm totuși că căile acele respiratorii sunt libere pentru că dacă avem obstacol acolo, degeaba încercăm să respirăm pe nas, că n-o să putem să facem asta. Ce zi-mi te rog, ce se pierde definitiv? Există lucruri care se modifică și se pierd definitiv odată cu trecerea anilor la un copil care respiră pe gură?
Dr. Ilia Jipa: Da, în perioada de creștere tot ce înseamnă oxigenare este absolut esențială pentru dezvoltarea lui, atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere cognitiv. Deci o respirație orală clar nu aduce o oxigenare corectă și o creștere corectă. Deci da, putem să pierdem într-adevăr destul de multe în momentul în care nu realizăm că acest obicei de a respira pe gură poate aduce mult mai multe stricăciuni pe termen foarte lung decât doar să-l observi și să-i atragi atenția.
Dr. Mihail: Da. Știi ce mi-a plăcut? Am văzut într-un material că inclusiv când faci sport este important să inspiri pe nas. Cu toate că tu când alergi începi să hiperventilezi fiziologic normal și tendința e să deschizi gura ca să inspiri mai ușor aer. Dar se pare că tocmai dacă te forțezi să respiri pe nas și inspiri pe nas, nasul fiind mai îngust decât gura, adică traiectul aerului are mai multă rezistență cumva, aerul pătrunde cu o presiune mai mare în plămâni și mai bine dozat și penetrează mai bine alveolele decât aportul rapid și mult și fără presiune al aerului pe gură.
Dr. Ilia Jipa: Da, uite când vorbim despre respirație clar avem momente diferite. Deci noi putem să… Eu pot să vin și să spun: la adult 8-10 respirații pe minut, la copii 14-20 de respirații pe minut. Vorbim în repaus. În schimb respirația nu o putem pune așa statistic pentru toată lumea pentru că ea trebuie să se adapteze la nevoile noastre fiziologice. Dacă facem sport, evident că respirația noastră se intensifică. Când avem emoții, respirația noastră se intensifică. În schimb, respirația orală pe care o discutăm astăzi și care este prezentă în tratamentele mele și trebuie adusă în fața părinților este respirația în repaus. Deci în momentul în care noi stăm la relanti, cum am vorbit în exemplul cu mașina, noi nu avem de ce să hiperventilăm pentru că suntem într-o stare de relaxare. Atunci este momentul în care un părinte poate să vadă: când un copil se joacă sau când un copil pur și simplu face niște activități simple, nu are de ce să stea cu gura deschisă. Atunci avem clar un semnal de alarmă.
Dr. Mihail: Asta categoric, că asta am înțeles. Dar eu mă refeream la sport. Există vreo recomandare sau există vreun beneficiu real în a respira pe nas când faci sport?
Dr. Ilia Jipa: Absolut. Da. Oxigenarea este mult mai bună în momentul în care inspiri și expiri pe nas.
Dr. Mihail: Bun. Și cum cum arată un adult care din păcate a respirat în copilărie pe gură și a ajuns să fie adult? Mai există vreo soluție pentru el dacă toate acele dezvoltări pe care trebuia în mod firesc să le facă cumva trecerea anilor nu s-au întâmplat pentru că a respirat pe gură?
Dr. Ilia Jipa: Asta este o chestie care mi se pare și mi s-a părut extrem de important în momentul în care am descoperit-o. Noi avem o formă și o funcție care sunt interconectate și atunci forma decide funcția. Când zicem funcție ne referim la respirație. De exemplu, dacă noi avem o formă deja puțin compromisă, clar că funcțiile noastre, toate, nu doar respirația, se adaptează. Deci pentru un adult trebuie văzut dacă are această capacitate, dacă forma pe care o are la nivelul feței îi permite să facă acele funcții la un nivel de perfecțiune la care discutăm că vrem s-o facem acum, de exemplu, să facem sport cu gura închisă, să respirăm doar pe nas. Deci da, se pot face anumite lucruri și clar pe funcție se poate lucra oricând, deci nu ține cont de vârstă, numai că devine din ce în ce mai dificil.
Dr. Mihail: Și nu poți să mai lucrezi în viața adultă la formă, nu? Sau poți? Există device-uri care să-ți modifice oasele feței în viața adultă?
Dr. Ilia Jipa: Da. Numai că biomecanica devine mult mai agresivă. Deci avem nevoie de ajutorul chirurgilor. În momentul în care vrem să modificăm o formă la adult, avem nevoie de proceduri mult mai complicate comparativ cu vârstele mai mici.
Dr. Mihail: Se poate, dar e un pic mai agresiv. Ce se poate face la copil? Să zicem că ai un copil care are acest deficit de respirație, respiră pe gură. Ce se poate face în cazul unui astfel de copil?
Dr. Ilia Jipa: În primul rând identifici de ce are o respirație deficitară. Pentru că eu de exemplu vreau să le închid gura și atunci eu trebuie să mă asigur că în momentul în care eu fac în așa fel încât gura să fie închisă, copilul are posibilitatea de a respira pe nas fără să intre în vreo stare de panică că nu are suficient de mult aer. Partea de ortodonție interceptivă poate să ajute la dilatarea oaselor. Dar până să ajungem acolo aș vrea să ne referim la funcții, pentru că funcțiile sau cel mai bun primul aparat ortodontic al unui copil este limba și este masticația. Deci această zonă de modernizare sau această viață modernă pe care o ducem a adus după ea și această alimentație moale, procesată, ușor dizolvabilă, piureuri, tot felul de sticluțe cu tot felul de piureuri pe care le găsim în supermarketuri. Și atunci tot ce înseamnă stimul pe oasele faciale nu mai există și oasele lor nu mai au cum să crească. Deci iată că la copii putem să intervenim și să ajutăm oasele faciale pur și simplu prin stimularea unor chestii la care nici măcar nu te-ai gândit că ar aduce beneficii.
Dr. Mihail: Asta așa e. Da. Adică-s niște… O să ajungem și la aceste exerciții și la tot felul de device-uri pe care tu le propui și care pur și simplu repoziționează limba unde ar trebui să fie și limba poate să apese când oasele încă nu sunt complet sudate, da, sunt mai flexibile. Limba, dacă stă la locul potrivit poate să apese oase și să ducă la dezvoltarea corectă a feței. Operația de polipi rezolvă respirația. Este, adică de multe ori se crede că asta este principala cauză și poate singura care nu lasă copilul să respire. Îl trimiți la operație de polipi, i se scot polipii, respiră din nou. Ok.
Dr. Ilia Jipa: Da, operația de polipi este primul checklist pe care trebuie să-l rezolve părinții. Însă aici noi avem foarte mulți copii care sunt trimiși de la oreliști către noi pentru că chiar dacă căile aeriene s-au curățat și totul este absolut normal și respirația nazală poate fi preluată automat, acest lucru nu se întâmplă la absolut toți și atunci trebuie să vedem de ce continuă să respire pe gură. Deci ai scos polipii dar el continuă să respire pe gură. Se poate întâmpla asta și deja putem să vedem importanța unei echipe multidisciplinare și o comunicare între un orelist și un ortodont care văd amândoi ce se întâmplă și încearcă să rezolve posibile cauze.
Dr. Mihail: Am avut un podcast la un moment dat cu Ilinca Tranulis care ne-a povestit despre cât de important este să pui copilul la sân și cât de mult modelează sânul practic la început, fix la începutul vieții, dezvoltarea feței. Ce ne poți spune tu despre asta și la ce trebuie să aibă grijă părinții care au bebeluși în privința suzetei, a biberonului? Există lucruri pe care le putem face aici?
Dr. Ilia Jipa: Alăptarea la sân este într-adevăr un pas esențial, cel puțin un start corect în viață. Tot ce înseamnă biberoane, suzete, cănuțe sau supape care apar, paie din astea mari și moderne și tot felul de culori, nu fac decât să întârzie dezvoltarea musculaturii copiilor noștri. Alăptarea la sân din start îmi conduce limba pe palat. Diferența între un sân și o consistență de tetină, oricare ar fi ea (poate să fie și suzete ortodontice), este total diferită pentru că scopul alăptării este să conducă… de fapt limba este cea care trage fluxul de lapte și atunci din start avem o dezvoltare corectă a fix osului de care vorbeam, osul maxilar.
Dr. Mihail: Și a limbii. Adică se dezvoltă și limba prin acest proces care ulterior o să fie mai puternică și o să apese.
Dr. Ilia Jipa: Limba teoretic trebuie să fie și este proiectată să fie poziționată pe palat. Aceste presiuni pe care limba le face pe palat la început prin acest supt, dar ulterior în momentul în care se începe diversificarea, ea trebuie să urce în continuare pe palat pentru a-l dezvolta. Este, am spus, cel mai bun și cel mai simplu și cel mai frumos aparat ortodontic pe care putem să-l oferim în startul din viață. În afară de asta, în momentul în care alăptăm, avem o mandibulă care ne vine către în față. Deci iată că este un lucru atât de simplu și de esențial care are rolul de a dezvolta oasele faciale.
Dr. Mihail: Adică în momentul în care copilul devine, să zic, cooperant, ai ce exerciții să-i dai cu limba, să apese cu limba pe palat? Se poate face ceva conștient sau e greu să faci asta?
Dr. Ilia Jipa: Nu, nu e greu. Doar că trebuie să-i pui problema copilului în așa fel încât să pară un joc. Depinde foarte mult și de vârsta copilului. Dar da, în primul rând trebuie să te asiguri dacă limba poate să urce pe palat. Este un mușchi atât de important. De multe ori el este și restricționat, deci trebuie văzut – în general consultanții de alăptare văd treaba asta cu restricția limbii. Dar scopul final este că acest mușchi atât de puternic este un mușchi vital pentru tot ce înseamnă respirație, dezvoltare, masticație, vorbire.
Dr. Mihail: Te-am auzit într-un material de-al tău spunând că limba este arhitectul feței. În ce sens e arhitectul feței și cum am putea să ne folosim de informația asta sau cum te folosești tu de asta în cabinet pentru a folosi limba exact cu scopul ei de arhitect sau de aparat ortodontic?
Dr. Ilia Jipa: În momentul în care spunem despre limbă sau când ne uităm la limbă, noi vedem cam aproximativ 30% din ce înseamnă ea de fapt. Dar în momentul în care ne uităm la ea, vedem că este de fapt un mușchi extrem de puternic. Lăsând la o parte că este un mușchi, sunt vreo 16 mușchi în interiorul ei care lucrează. Și așa comparativ cu ce înseamnă fața, iată care este mărimea limbii.
Dr. Mihail: Ce tare! Și vine până jos aici. Adică corect. Nici nu știi cum, nici nu te întrebi până nu-ți dai seama, până nu vezi asta. Ce-i în partea asta? Ce e de aici de la bărbie până sus la limbă? E un spațiu ăsta. Ce-i acolo? Păi fix limba. E limba care este foarte, foarte groasă și foarte, foarte adâncă în interior.
Dr. Ilia Jipa: Exact. Și atunci ea are impact inclusiv asupra avansării mandibulei către în spate. Nu știu dacă ai văzut câți oameni în momentul de față au efectiv bărbia retrasă, gușă, posturile către în față.
Dr. Mihail: Inclusiv eu am un pic de gușă aici. Cred că am un pic de retracție.
Dr. Ilia Jipa: Tot timpul în momentul în care umbli pe formă trebuie să vii tot timpul cu funcția după tine și funcția deglutiției sau funcția pe care poate s-o exercite limba este fantastică comparativ cu modificările de formă pe care noi oricum le facem în cabinet.
Dr. Mihail: Și explică-mi de ce e arhitectul feței. Adică ce face ea acolo? Ok, stă acolo, ajută la deglutiție. Ce altceva face de modelează fața?
Dr. Ilia Jipa: Ea modelează osul maxilar pe interior. Un palat corect este un palat care are o formă – nu știu dacă ne gândim la o catedrală – ca la o cupolă romană, deci așa rotunjită. În momentul în care noi avem un palat foarte adânc, clar ne ducem către zona de catedrală gotică.
Dr. Mihail: Palatul fiind partea asta superioară din gură, cerul gurii.
Dr. Ilia Jipa: Da, cerul gurii. Deasupra cerului gurii este cavitatea nazală. De asta spun că merg în paralel. Deci în momentul în care noi avem un palat dezvoltat – sau un maxilar, osul maxilar este parte din craniu – atunci noi ne dezvoltăm și partea asta de căi nazale. Iar limba fiind un organ plat, trebuie să urce pe cerul gurii. De asta spun că este arhitect, pentru că modelează și nu numai că modelează, lucrează tot timpul. Lucrează când vorbim, lucrează când înghițim. Noi înghițim de cel puțin 500 de ori până la 2000 de ori pe zi. Și în momentul în care noi folosim acest mușchi în tot ceea ce ne dorim noi în perioada de copilărie, modelare și ulterior o să vorbim puțin că limba este extrem de importantă în tulburările de somn, de exemplu apneea în somn pe care o au unii adulți.
Dr. Mihail: Da. Avem nevoie de limbă să fie prietena noastră. Avem nevoie de limbă să lucreze pentru noi, nu împotriva noastră. Ai spus că în repaus ar trebui să stea sus pe palat, pe cerul gurii. Adică când stau cu gura închisă în repaus. E ceva ce oamenii pot verifica acasă? Adică de exemplu acuma să nu facă nimic, să nu repoziționeze limba. Cum ar putea să-și dea seama că limba nu e unde trebuie?
Dr. Ilia Jipa: Să închidă puțin ochii, să se gândească unde este vârful limbii și dacă atinge exact zona din spatele celor doi dinți frontali superiori.
Dr. Mihail: Exact, cei doi dinți frontali superiori. Deci odată când stai pur și simplu și te gândești la vârful limbii dacă este poziționat acolo. Și acum înghite saliva și gândește-te unde s-a dus și ce mișcări a făcut limba.
Dr. Ilia Jipa: Limba a fost definită de către președintele Organizației Mondiale a Sănătății ca fiind un organ respirator. Dacă ea nu este poziționată acolo unde am discutat mai devreme, vârful în spatele incisivilor centrali, respirația nu se poate face pe nas.
Dr. Mihail: A, ce tare! Uite, am încercat acum. Deci cei care se uită acum acasă să închidă să înghită în sec, să pună limba, vârful limbii sus pe dinții frontali superiori și încearcă să inspiri pe gură. Nu mai poți. Deci practic s-a închis poarta.
Dr. Ilia Jipa: Exact. De asta avem tot felul de cartonașe să le explicăm pentru că da, într-adevăr, când vine la ortodont și spune „vrea să-mi îndrepte dinții” și 60% din discursul meu merge către limbă, se uită poate chiar și puțin ciudat. „Ilia, am venit pentru aparat, nu pentru limbă.” Dar în momentul în care noi avem o limbă care nu este poziționată corect, avem un culoar pentru aer.
Dr. Mihail: Corect. Deci dacă am limba jos, pot să respir pe gură. Dacă am limba sus, nu mai pot să respir pe gură.
Dr. Ilia Jipa: Este imposibil. Și atunci, da, poate fi considerat un organ respirator pentru că doar poziția ei corectă duce la o respirație nazală.
Dr. Mihail: Putem face acest exercițiu noi ca adulți să încercăm să stăm cu limba sus pe cerul gurii și să atingem dinții frontali superiori.
Dr. Ilia Jipa: Teoretic este o poziție naturală la cei care nu au probleme. La cei care au anumite probleme de poziționare a limbii, da, poate să fie un adevărat challenge, dar da, va aduce beneficii multe.
Dr. Mihail: Apropo de poziționarea asta a limbii, există acest fren. Da? E această parte anatomică de sub limbă care nu știu ce funcție are. Tot așa probabil că funcția aia e de a ține limba într-un anumit loc, nu de poziționarea ei. Dar la unii copii acest fren este cred că mic, îngust, nu știu cum e. Scurt, scurt. Scurt și trebuie trebuie secționat chirurgical pentru a permite limbii să fie mai mobilă. Cât cât de des nește asta? Cum poți să-ți dai seama ca părinte că ai nevoie de această intervenție?
Dr. Ilia Jipa: Ă de curând au apărut consultanți în alăptare care sunt primii care identifică acest lucru sau pediatrii. Uite dacă tot mi-ai pomenit-o pe Ilinca Tranulis. Deci, pediatrii sau acești consultanți în alăptare pot identifica că există un fren scurt în momentul în care copilul nu se poate alăpta corect. Pentru că limba am spus că este angajată în procesul de supt și dacă ea este restricționată nu are copilul nu poate să se alimenteze corect, iar mama are niște dureri teribil de mari pentru că nu se folosesc mecanismele potrivite. Ulterior, frenul scurt de sub limbă poate să ducă la tulburări de vorbire și tulburări de alimentație. Pe noi nu ne interesează de fapt sau pe mine nu mă interesează atât de mult cât de scurt este frenul. Pe mine mă interesează cât de mult îi permite limbii să urce pe palat. Este ca un zmeu pe care noi îl vrem ridicat cât mai sus și atunci dacă el este scurt îmi menține limba jos. Deci scopul când facem o evaluare pe partea de fren este să vedem dacă de fapt posibilitatea mușchiului limbii să urce unde trebuie din considerentele de respirație, alimentație, vorbire și de modelare a oaselor faciale îi permite acestui mușchi important să urce unde este locul.
Dr. Mihail: Totuși, mă gândesc care e care a fost primul, știi, oul sau găina? Ce care a fost primul? Este limba care are un deficit și stă jos și permite aerului să circule prin gură sau este faciesul nedeat- dezvoltat care aduce nevoia de a respira pe gura- pe gură și limba rămâne jos.
Dr. Ilia Jipa: Ă dacă limba este restricționată, copilul se naște direct cu un palat puțin mai adânc pentru că încă din perioada intrauterină limba urcă pe palat. În schimb este un cumul de factori. Deci poate să pornească de la oase nedezvoltate suficient de mult, se pot naște deja se nasc. Am văzut o grămadă de copii care se nasc cu palate din ce în ce mai adânci. Dar poate să fie și acest mușchi restricționat, care nu este musai depistat încă de la naștere și plus având acum atât de multe biberoane, putem să renunțăm destul de repede. Deci sunt puține cazurile unde se insistă, se insistă, se insistă cu această alăptare când de fapt ai la dispoziție o grămadă de tetine și de lapte praf pe care poți să-l introduci în alimentație ca să poți să mergi mai departe, deci să nu insiști teribil de mult. Dar da, nu știu, oul sau găina cred că sunt amândouă, de unde poate să pornească, de la oase sau de la mușchiul limbii. Într-adevăr, însă problema este că sunt destul de mulți copii cu astfel de disfuncție.
Dr. Mihail: Ce zici de suzetă? Ne împiedică în dezvoltarea feței?
Dr. Ilia Jipa: Da, ne împiedică și cu toate că am citit niște studii care arată că în primele șase luni de viață există această moarte subită a sugarului, iar suzeta ne ajută destul de mult sau ajută copilașii prematuri sau care sunt susceptibili pentru așa ceva. În schimb, după vârsta de șase luni, un an de zile, suzeta poate să ne modifice oasele faciale și nu numai că ne modifică oasele faciale, dar ne poziționează mușchiii și ne mențin în acest tipar de supt infantil, întârziând practic dezvoltarea feței. Și mai vreau să-ți mai spun ceva care mi se pare extraordinar. Sunt extraordinar de multe studii care arată deformările palatului. Deci urmăresc efectiv în timp deformările pe care le poate face suzeta pe un palat și în continuare există tot felul de reclame de marketing pe suzetele astea că sunt ortodontice, că te ajută, dar de fapt ele le deformează. Deci ă…
Dr. Mihail: Ai adică ai propune părinților să nu dea absolut deloc, să nu încerce să dea suzeta copilului?
Dr. Ilia Jipa: În primele șase luni poate fi benefică, după șase luni sau mai ales după un an, să presupunem că între șase luni și un an încă mai este nevoie, dar cu riscul de a…
Dr. Mihail: Și cum adică cum să cum să facă? Că închipui că eu am avut noroc și ambii mei copii nu au vrut suzetă și n-am avut problema asta, dar înțeleg că dacă vrea suzetă efectiv plânge până îi dai suzetă. Ce ce soluție există ca să poți să-l scapi de suzetă?
Dr. Ilia Jipa: Dar de ce îi dai suzeta din primă fază ca să plângă după ea? Adică n-ai cum să plângi după ceva dacă nu știi. Nu înțeleg de ce dăm aceste suzete.
Dr. Mihail: Păi știu că se recomandă tocmai dacă nu doarme copilul, dacă e agitat după ce i-ai dat sân, dar nu i-a fost suficient. Cumva molfăie acolo la suzetă și adoarme.
Dr. Ilia Jipa: Dar nu știu cine recomandă lucrurile astea.
Dr. Mihail: Hm. Alți părinți care zic: „Dă-i, mă, suzetă că o să doarmă”.
Dr. Ilia Jipa: Asta este altă treabă. Deci suzeta este pentru părinți.
Dr. Mihail: S-o folosească ei.
Dr. Ilia Jipa: Da.
Dr. Mihail: Ok. Nu-ă n-o să doarmă copilul. Probabil că dacă o folosesc ei. Ok. Deci e ideal e să evităm suzeta.
Dr. Ilia Jipa: Ideal este să evităm suzeta și dacă totuși am dat-o s-o scoatem cât se poate de repede pentru că îmi provoacă modificări faciale.
Dr. Mihail: Am vorbit de limbă. Ne-ai povestit despre masticație și deficitul de a mastica alimente integrale pentru că avem tot felul de tot felul de piureuri, dar mi-ai spus și de postură. Ce cum poate postura să influențeze din nou dezvoltarea feței sau din contră dezvoltarea feței să afecteze postura copilului?
Dr. Ilia Jipa: Stilul de viață modern a venit și cu niște ecrane și cu niște birouri și cu niște scaune non-ergonomice sau neergonomice. În momentul în care noi suntem aplecați către în față și atunci coloana noastră vertebrală se duce către litera S, avem o diafragmă sugrumată. Aha. De asta în momentul în care stăm aplecați, respirația ți se modifică. Aș vrea să încerci chestia asta. Da. În momentul în care vrei o respirație corectă, ai nevoie de un spate drept. Hm. Plămânii expansionați și în momentul în care tragi aer simți diferența.
Dr. Mihail: Corect. E foarte greu să respiri. Așa e un exercițiu bun. Dacă stai așa aplecat în față, de-abia respiri. Dar am văzut că ai zis scaune ergonomice și te-ai fâțâit în scaunul nostru. Al nostru cum e? Cum ți se pare? E ergonomic sau nu?
Dr. Ilia Jipa: Nu știu.
Dr. Mihail: Mie din contră, mi se pare că genul ăsta de scaun te face Adică pe mine, uite genul ăsta de scaun mă face să stau drept, știi? Că n-am n-am cum să stau așa. Cum stai în scaunele alea ergonomice, dar comode de fapt, unde poți să stai așa să te tolănești. Aici ori stai drept, ori nu stai, ori te ridici.
Dr. Ilia Jipa: Da. Ideea este că clar stilul de viață modern a venit cu modificări mari. Nu doar în zona de care mă ocup eu, inclusiv în partea de postură. Sunt niște procente uluitoare pe adolescenții sau copiii care au cifoze, scolioze și tot felul de deformări. Deci chinetoterapeuții pot să confirme chestia asta. Cât privește zona de respirație, da, o postură incorectă aduce după sine o respirație incorectă și în același timp o dezvoltare incorectă și o respirație orală aduce după sine o modificare a oaselor faciale, a mușcăturii și implicit a posturii mai târziu.
Dr. Mihail: Ok? Deci e foarte important să stăm și pentru noi adulți, adică și poți să ai să n-ai nicio problemă, dar să ai o postură care devine din ce în ce mai incorectă și asta o să ducă la un deficit de respirație.
Dr. Ilia Jipa: Problema la asta la postură este că chiar dacă părinții observă totuși că copilul se apleacă și îi atrage atenția, îndreaptă-te, nu, copilul nu poate să susțină mai mult de câteva minute și imediat se cocoșează. În momentul în care un părinte vede așa ceva, trebuie să urmărească celelalte funcții, pentru că în general am spus că forma noastră este dictată de către funcție. Deci în momentul în care avem niște funcții puțin dereglate, putem să avem și niște forme dereglate, inclusiv a posturii.
Dr. Mihail: Bun, aș vrea să vorbim despre somn și în somn părinții pot să observe că un copil doarme cu gura deschisă, dar pot să observe și sforăitul copilului. Cât de cât de îngrijorător ar trebui să fie acel sforăit sau cât de mult ar trebui să ne îngrijoreze sforăitul unui copil.
Dr. Ilia Jipa: În momentul în care nu mai este doar un sunet izolat și apare două-trei nopți pe săptămână.
Dr. Mihail: Cum cum sforăie? Că există un sforăit de la tip tors când face [sunet] sau apăsat sforăie ca un sforăit real. Cum îi adică cum le diferențiezi? Că sunt diferite un pic.
Dr. Ilia Jipa: Sforăitul tors când ai gura închisă și se aud țesuturile din spatele nasului, dar totuși respiri pe nas. Sforăitul ăsta de care pe care l-ai imitat atât de bine mai devreme este în momentul în care o cantitate foarte mare de aer intră pe gură și se lovește de o cale respiratorie îngustată sau există și niște țesuturi acolo. Deci sforăitul este sunetul pe care îl face aerul într-o cantitate mare care intră într-o zonă de- ca la un balon. Când ai un balon umflat și dai drumul prin gura mică. Cam asta se întâmplă la sforăit și da, dacă este frecvent și permanent este un semnal de alarmă care ar trebui să ne îngrijoreze. Uite, mai am părinți care vin și mi spun: sforăie, dar sforăie doar când este răcit. Și când întrebi, ok, și cât este răcit pe parcursul unui an și realizezi că de fapt copilul ăla este răcit mai mult de șase luni, acolo este o problemă pentru că clar există o tulburare de oxigenare, un somn întrerupt, un somn care nu este corect.
Dr. Mihail: Ă la ce consecințe poate să ducă acest sforăit? Adică dacă îl lași așa, ce se ce se poate întâmpla?
Dr. Ilia Jipa: Păi, te gândești că în mod cert tu nu ai accepta vreodată să intre cineva peste copilul tău și să-i pună o pernă pe față. Cam asta este acceptarea că acolo există niște obstrucții și le lași pur și simplu să vezi ce se întâmplă cu ele, să crească, să crească și să se micșoreze sau să, nu știu, să se întâmple ceva. Deci așteptarea asta este o problemă în…
Dr. Mihail: Și chiar există o legătură, de exemplu, între între riscul de ADHD, deficit de atenție în viața adultă, probleme metabolice și dezvoltarea cognitivă doar prin sforăit și acest deficit de respirație în timpul somnului.
Dr. Ilia Jipa: În spectrul tulburărilor de somn pornesc de la o respirație greoaie, audibilă. Merg către respirație auditivă în sensul de sforăit. Merg către zona de rezistență a căilor aeriene și se termină- vârful icebergului este apneea în somn. Hm. Nu presupunem că de la un sforăit aleatoriu copilul va avea probleme tip ADHD. În schimb, tulburările de somn repetate- somnul care este atât de important pentru refacerea noastră și mai ales a unui copil în creștere, în momentul în care este întrerupt de către sforăit, sfoit, apnee în somn sau tot ceea ce înseamnă acest spectru de tulburări de somn, clar că aduce modificări pe zona de comportament. Este ca- gândește-te la tine dacă ai avea un somn întrerupt, ai avea un ceas care ți-ar suna o dată la 20 de minute la cap și cum ai fi tu a doua zi. Copiii nu sunt musai, nu se manifestă ca un adult, obosiți, letargici, nu au chef. Copiii se manifestă de cele mai multe ori prin hiperactivitate. De asta un somn întrerupt poate să mimeze perfect niște simptome de ADHD. Și mai e o problemă aici pe care aș vrea s-o ridic. Medicamentele care se dau pentru cei care au ADHD. Nu știu câte studii de somn se fac înainte să decidem să dăm niște astfel de medicamente pentru că da, marea majoritate a copiilor pe care îi văd eu au și zona de hiperactivitate prezentă în viața cotidiană cauzată de sau probabil că unul din factorii fiind acest somn care este fragmentat. Somn fragmentat care nu lasă corpul să se refacă, nu lasă creierul să se refacă, nu-l lasă pur și simplu să se așeze și să se curețe după o zi în care primim atât de multă informație și facem tot felul de activități.
Dr. Mihail: Și care e legătura cu IQ-ul? Adică chiar poate IQ-ul să aibă de suferit la un copil care are somn fragmentat, sforăie, are apnee în somn.
Dr. Ilia Jipa: Da, sunt studii clare care arată că materia cenușie scade în volum, iar IQ-ul unui copil cu apnee în somn, aici discutăm de studii de la apnee, poate scădea până la 10 puncte.
Dr. Mihail: Hm. Și cumva, adică mecanismul este e cumva ușor de bănuit pentru că pe de o parte nici nu dormi suficient, nu dormi un somn odihnitor, creierul fix în perioada în care crește are această, să zic, acest deficit de regenerare, dar și de creștere în timpul somnului. Și probabil că apare și un deficit de oxigen în timpul nopții.
Dr. Ilia Jipa: Da. În momentul în care ai o respirație care nu este fiziologic corectă, nu ai nici livrarea oxigenului către celule sau către sisteme sau către organe corectă și atunci da, organismul suferă în totalitate.
Dr. Mihail: Oare adulții care au apnee în somn au cauze care pornesc încă din copilărie?
Dr. Ilia Jipa: De cele mai multe ori. Că de asta tot insistăm pe partea asta de prevenție. În momentul în care un copil crește, se poate transforma mai devreme sau mai târziu într-un adult care poate avea astfel de probleme. Adultul poate părea absolut în regulă pe timpul zilei. În schimb, pe timpul nopții este efectiv sufocat, deci nu se odihnește corect. Iar apneea în somn este într-adevăr vârful problemelor și un adult cu apnee în somn poate să-și scurteze viața până la 10 ani. Poate să-și scurteze cu până la 10 ani. Hm. Datorită efectelor pe care le are apneea asupra corpului.
Dr. Mihail: Există și aceste transpirații nocturne. Ce ce ne pot spune transpirațiile nocturne despre felul în care respiră un copil?
Dr. Ilia Jipa: Că organismul lui luptă. Luptă cu ceva, luptă poate pentru următoarea gură de aer. Ă n-am spus-o, dar un somn corect al unui copil sau al unui adult trebuie să fie silențios, trebuie să fie continuu, nemișcat și uscat. Adică când spunem uscat, ne referim fix la transpirațiile nocturne și la saliva care poate să curgă pe pernă.
Dr. Mihail: Ok, deci fără salivă pe pernă, fără transpirații nocturne. Și astea sunt semne care ne pot trimite la doctor pentru investigații în plus.
Dr. Ilia Jipa: Da, dacă avem un somn neîntrerupt, neliniștit și în general nu sunt doar transpirațiile, sunt cam toate legate. Neliniște înseamnă când îl culci într-o parte și să te trezești cu el în altă parte. Cearșaful este total adunat dedesubt. În momentul în care schimbă mai multe poziții pe noapte, deci teoretic ar trebui să fie, teoretic ideal ar trebui să fie la două-trei maxim poziții, dar în momentul în care îi întrebi pe părinți, copiii efectiv se mișcă. Mai există și alte tulburări de somn, cum ar fi, de exemplu scrâșnitul din dinți, bruxismul și partea aceasta de tulburări de somn a respiratorii care merg în spectrul de unde am pornit, de la sforăit mergând către apnee în somn.
Dr. Mihail: Ce înseamnă bruxismul la copii? E poate să fie un semn de stres sau poate și el să fie un semn de respirație deficitară?
Dr. Ilia Jipa: Asta cu stresul am învățat-o și noi în facultate. Nu știu ce stres ar putea să aibă un copil la doi-trei ani, dar… la adult se înțelege. Da, la adult se înțelege. Bine. Și copiii probabil că sunt ușor stresați din diverse lucruri. Trebuie să crească, trebuie să învețe tot felul de lucruri noi. Este adevărat, numai că este un factor izolat. Poate să potențeze scrâșnitul din dinți, dar este un factor izolat. Bruxismul este un termen umbrelă, aș putea spune, pentru că are- are o etiologie multifactorială. De exemplu, sunt mulți copii care scrâșnesc în momentul în care vor să-și efectiv să-și găsească partea de mușcătură, să-și repoziționeze maxilarele. Numai că la fel trebuie să fie izolat până când își găsesc acea poziție. Ok. Cât privește partea de căi respiratorii, în momentul în care creierul simte că există cea mai mică obstrucție, fie că avem oasele dezvoltate insuficient, fie că avem mușchii faciali, de exemplu limba care mi se duce către în spate, deci există o obstrucție a căilor respiratorii, creierul trimite semnale către maxilare și către mușchi să se miște ca să își deschidă acele căi respiratorii.
Dr. Mihail: Păi și- a să se miște? Păi ar trebui să se miște invers, nu să se deschidă. Nu, să-
Dr. Ilia Jipa: Se mișcă. Se mișcă. Se- te ține în tensiune. Deci nu te lasă să intri în acea zonă de relaxare profundă unde mușchii efectiv se duc către în spate și este absolut firesc. Dacă se simte cea mai mică obstrucție, semnalele sunt trimise către mușchi să miște maxilarele, să se deschidă. Deci uite că sunt unii oameni care au nevoie să bruxeze. Este un mecanism absolut de supraviețuire. Este un mecanism natural. Corpul nostru este atât de deștept încât trimite efectiv semnale să se întâmple ceva ca acel corp să nu intre în acel somn profund. De asta zicem microtreziri, pentru că de fapt omuleț- omulețul respectiv sau adultul nu mai reușește să intre în acele faze profunde ale somnului, non-REM, ca să avem un somn odihnit.
Dr. Mihail: Bun. Deci, din nou, un alt semn că somnul nu este tocmai tocmai bun și că e posibil ca copilul să aibă nevoie de mai mult aer este acest scrâșnit din dinți. Îl îl auzi? Poți să-l observi la copii? Există vreun ce altceva pot observa copii, părinții? Să zicem dacă nu sunt atenți în timpul nopții? Sunt modificări care apar ziua la copiii care au bruxism? Sunt semne care pot fi văzute?
Dr. Ilia Jipa: Nu. Sunt niște copii care au aceste tulburări de somn. Pot fi împreună sau pot fi separate, că-i bruxismul, că sunt transpirațiile, că sunt făitul, că este sforăitul, care se manifestă pe timpul zilei, exact cum am spus, ori este hiperactiv, ori intră într-o zonă de aia de moodiness, are toane, nu înțelegi cum să-l iei. Deci manifestarea pe timpul zilei diferă de la copil la copil, dar în general când sunt obosiți sunt un pic cam hm agitați.
Dr. Mihail: Dacă ar fi să facem un checklist așa foarte simplu pentru părinți și să-l rezumăm sau ca pe un test pe care îl pot face acasă pe care să-l bifeze, ce ai pune acolo la bifat și cum ai explica foarte pe scurt fiecare foarte concentrat și pe scurt fiecare să zic modificare pe care o vezi? Gura între- deschisă, cearcăne, respirație zgomotoasă, facies care- scăzut. Ce ar trebui să bifeze părinții pe acest checklist? Și când ar trebui să meargă la medic?
Dr. Ilia Jipa: Pe timpul zilei trebuie să observe dacă postura de repaus, de relaxare este cu gura deschisă și respirația se vede clar că se întâmplă în zona superioară. Pe timpul somnului respirația se aude: sforăit, apnee în somn sau pur și simplu rezistență respiratorie, chin. Îl auzi cum efectiv luptă pentru următoarea respirație. Gura deschisă este prezentă în ambele situații. Deci, în momentul în care deschidem gura, este clar că avem nevoie să facem acest lucru. De aceea trebuie verificat nasul. Ăă, mediul de somn trebuie rezolvat de către părinți și după ce elimină mediul de somn un nas curat, atunci își pun semn de întrebare de ce copilul respectiv continuă să respire pe gură. Separat de somn, aș vrea să includ partea cu alimentația. În momentul în care ai un copil care evită anumite alimente duri sau dure sau au preferințe alimentare pentru alimente moi sau au, nu știu, un număr limitat de alimente pe care el le preferă, trebuie să te întrebi de ce se întâmplă chestia asta și trebuie să vezi dacă forțele masticatorii îi permit lui să accepte alimente dure și care sunt absolut benef- benefice pentru ceea ce înseamnă creștere osoasă. Tot în zona de observație a părinților, aș pune poziția limbii. În momentul în care înghite, în momentul în care vorbește, până la o anumită vârstă, până în vârsta de trei ani, presupunem că limba este încă într-un tipar de înghițire infantilă, deci are voie să-mi iasă către în față. În schimb, după vârsta de trei ani de zile, limba ar trebui să-și ocupe locul pe palat. Deci dacă există gestionarea salivei incorectă, adică vezi în continuare salivă curgândă, dacă vezi buzele deschise care sunt udate în permanență- în permanență de către limbă și de către salivă, trebuie să-ți pui un semn de întrebare de ce zona de activitate musculară nu intră într-un tipar mai matur? Deci, după trei ani de zile discutăm de niște tipare care trebuie să se maturizeze, respirație- deglutiție și partea de poziție, poziția pe care o- deci doar trebuie să observi. Ca părinte, părerea mea este că trebuie să observi lucruri care poate ți se par anormale. Pe IOMFT, de exemplu, dacă tot am deschis subiectul, am făcut, care este o platformă exclusiv pentru educație, pot să intre și să găsească tot felul de informații, checklist-uri și formulare pe care pot să le completeze astfel încât să realizeze dacă creșterea sau dacă la vârsta respectivă se încadrează într-un tipar ideal.
Dr. Mihail: Ok. Site-ul cum- pur și simplu scriu IOMFT pe Google și îl găsesc.
Dr. Ilia Jipa: Da, da, da, da.
Dr. Mihail: Bun. Aș vrea să știu totuși și aici e foarte important pentru că tot toată această discuție cumva ne face să înțelegem că e bine să nu lași lucrurile să meargă mai departe dacă observi aceste semne. Am înțeles de ce sunt ele să zic patologice sau pot fi patologice. De ce ne afectează în timp și de ce nu e bine să ai o atitudine de genul lasă că-i mic, o să crească el, o să se dezvolte. Tocmai dezvoltarea asta de acum poate să fie deja periclitată de aceste probleme. Unde ar trebui să caute părinții ajutor și ce ajutor se poate, să zic, se poate recomanda în astfel de situații? Pentru că de multe ori părintele merge la un ortodont, merge la un orelist, orelistul spune că n-are nimic. Mai merge o dată într-un an, dar lucrurile continuă să evolueze greșit. Care- care e de fapt specialitatea care se ocupă de această problemă de somn, de dezvoltare a limbii, a feței și de unde să înceapă și ce soluție există până la urmă?
Dr. Ilia Jipa: Nu există o specialitate care să se ocupe de toate. Din păcate, medicina ne-a compartimentat teribil de mult, de asta ne supraspecializăm sau ne specializăm pe bucățica noastră. De asta am și m-am și gândit la această platformă care să aducă mai mulți specialiști din domenii diferite laolaltă cu părinții pentru a le explica clar un traseu părinților. Pediatrii în general observă lucrurile astea și pediatrii trimit mai departe către specialiști. Cel mai bun observator este mama care stă mult cu copilul acasă. Deci dacă bifăm din punct de vedere al respirației, din punct de vedere al poziției oaselor maxilare, uite, am uitat să-ți spun un alt semn de alarmă sau un semnal de alarmă pe care putem să-l observăm la vârstele mici este lipsa de spații între dinții de lapte. Ăă, părinții, marea majoritate a părinților care ajung în cabinetele de ortodonție în general ajung pe la vârsta de șase ani când își schimbă incisivii de jos, cei doi dinți de jos, centrali și bineînțeles, comparativ cu dinții de lapte, ăia ies mari, zimțați, galbeni, în poziții incorecte și ceea ce spun părinții sunt: Doamne, deci avea dinții atât de frumoși, albi, erau ca niște perluțe aliniate. Adevărat. Dinții de lapte arată ca niște perluțe perfect aliniate, dar n-ar trebui să fie apropiați, trebuie să aibă spații între ei.
Dr. Mihail: Exact. Trebuie să aibă spații între ei. Deci iată un alt red flag pe care trebuie să-l avem: dinții de lapte sunt foarte apropiați. Dacă dinții de lapte nu au spații între ei, este un semnal de alarmă. Cât de mari trebuie să fie spațiile astea?
Dr. Ilia Jipa: Gândi- gândește-te că între fiecare dintre- de lapte ar trebui să intre cam un bănuț. Un bănuț de- Ok. Ok. Hm. Ce bănuț? De 50 de bani? Deci de un ban? A, ok. Un bănuț de ăla mic. Ok. Da, dar să nu băgați bănuți între dinți sau măcar să-l super spălați la mașina de spălat. Ok, deci trebuie să fie trebuie să fie un acest spațiu.
Dr. Ilia Jipa: Deci mama este din punctul meu de vedere cel mai bun terapeut care poate să vadă și tot o să ne bazăm pe mamă din păcate mai târziu pentru că zona asta de prevenție vine cu lucru manual acasă. Adică în momentul în care observăm că există anumite deficiențe de creștere, cel puțin în grupa de vârstă 0-3 ani, 3 ani și ceva, o să avem nevoie de susținere acasă pe tot ce înseamnă intervenție. De exemplu, am discutat de limbă, sunt anumite tehnici de masaj simple sau aceste exerciții de care m-ai întrebat dacă sunt simple și putem să le introducem în viața de zi cu zi. Un exercițiu grozav este, de exemplu, când imiți căluțul, faci ca un [sunet de pocnit din limbă]. Da. Ca la ce vârstă? Oricând. Ok. Deci când poți să faci asta? E bine să faci asta. E bine s-o faci. Da. E- Și ce se întâmplă cu fața copilului în timp dacă faci a- ce se întâmplă? Copilului nu i se întâmplă nimic, dar se întâmplă cu mușchiul limbii, care va fi prietenul dezvoltării faciale, a dezvoltării osului maxilar, care am zis că este extrem de miabil în primii ani de viață. Ok. Deci e un antrenament pentru limbă. Este un antrenament pentru limbă. Da.
Dr. Mihail: La tine în clinică se face terapie miofuncțională. Ce- ce e această terapie și la ce ajută și în ce constă terapia miofuncțională?
Dr. Ilia Jipa: Este un- este o reeducare neuromusculară. Este o reeducare a mușchilor care trebuie să rămână în poziția aceea după ce lucrezi pe ei. Medicii nu prea fac terapie miofuncțională. În schimb, îi aducem alături de noi pe cei care pot să practice. Sunt o serie de exerciții care merg pe- țintite pe anumite grupe de mușchi și pe anumite funcții pe care pe care trebuie să le reglăm. Sunt repetitive și teoretic ar trebui să înțelegem că în momentul în care noi vrem să m- învățăm un obicei nou sau să dezvățăm un obicei greșit trebuie să ne luăm la dispoziție minim două-trei luni, undeva între 21 de zile și 66 de zile trebuie lucrat activ astfel încât acel obicei să fie ori integrat ori pur și simplu dezvățat. Deci este o formă de terapie care stimulează fix grupele de mușchi care ne ajută în vorbire, respirație, deglutiție, masticație. Adică fix funcțiile.
Dr. Mihail: Cum arată aceste exerciții? Cum arată? Da. Adică ce se face la aceste exerciții?
Dr. Ilia Jipa: Ai niște serii repetitive de- ai niște grupe de mușchi pe care ți le alegi. De exemplu, copiii care intră în astfel de terapii sunt clar respiratori orali. Deci, avem niște buze hipotone deschise și avem nevoie atunci de niște exerciții țintite pentru zona de buze. Sunt exerciții de suflat, sunt exerciții de tras, sunt exerciții de ridicare a limbii pe palat, sunt exerciții de respirație unde nu poți să-i spui unui copil stai și respiră-mi pe nas. Unu, trebuie să-i fii exemplu. Doi, trebuie să-i mobilizezi puțin diafragma. Deci sunt niște exerciții efectiv țintite într-un program mai lung, mai scurt, depinde de abilitatea cognitivă a copilului și de vârsta copilului, care în momentul în care sunt repetate nu fac decât să pună mușchii și funcțiile la treabă. Mușchii și funcțiile care nu sunt corecte în perioada de creștere.
Dr. Mihail: Poți găsi undeva aceste exerciții? Le aveți pe platforma asta?
Dr. Ilia Jipa: Da.
Dr. Mihail: Ok. Adică părinții pot să intre pe platformă IOMFT. Da. Și pot găsi aceste exerciții pe care le pot face copiii acasă. Da. Da.
Dr. Mihail: Zi-mi te rog ce-i la Myo Munchee? Mayo Manch. Mayo Munchee. Mayo vine de la mușchi. Munchie vine de la amestecat. E un device simplu. E ca o gutieră, nu cu care copilul se joacă. Dar ce ajută? Ce bun?
Dr. Ilia Jipa: Este- deci este- mi se pare grozav. Are mai multe beneficii. În primul rând, aceste aparate sunt construite într-o mușcătură perfectă. Deci indiferent că tu ai oasele maxilare ăă cu- cu deficit între ele, ori ai maxilarul superior, partea de sus mai în față, mandibula mai în spate, ori invers (există și cei care au mandibula mai în față), în momentul în care tu îți pui un astfel de dispozitiv în gură, te duce într-o postură corectă. Mayo vine de la partea de mușchi. De ce? Pentru că când pui așa ceva în gură și poți să mesteci pe el, îți activezi zona aceasta de masticație. Dar într-o postură corectă a oaselor maxilare. În momentul în care tu mesteci din start ai o salivă care se adună în gură și când înghiți cu astfel de dispozitive, clar că limba ți se duce sau îți este condusă către zona corectă și este un antrenament în adevăratul sens al cuvântului pentru oasele maxilare ale copiilor noștri. Deci este o chestie atât de simplă pe care mesteci că-
Dr. Mihail: Și ce trebuie să facă? Cât de des trebuie să mestece?
Dr. Ilia Jipa: Cât de mult poate. Noi putem să le dăm așa niște niște timpi, dar este clar că nu se va putea respecta acest lucru. Ideea este ca orice dispozitiv miofuncțional, că-i Froggy, că-i Munchie, că este, nu știu, sunt o grămadă de alte- Deci și ăsta e exercițiul miofuncțional. Da, cu mio- astea sunt niște dispozitive miofuncționale care vin să potențeze de cele mai multe ori seria aceea de exerciții de care am discutat.
Dr. Mihail: Ai zis Froggy. Ce-i la Froggy? La ce ajută?
Dr. Ilia Jipa: Froggy este un dispozitiv dedicat înghițirii corecte, adică îți poziționează limba corect în momentul în care înghiți saliva.
Dr. Mihail: Dar știi, zici când zici dispozitiv te gândești la ceva complex, dar el de fapt e O să-l punem și pe acela pe ecran. E, zici că sunt două penare pentru buze. Nu știu cum să le descriu.
Dr. Ilia Jipa: E ca un fluturaș, ca o- ca niște aripioare care îți depărtează. Sunt ca niște buze de plastic pe care le- pe care- în care îți pui buzele. Cumva este excepțional, Froggy. Deci dacă eu din nou sunt ortodont, deci mie îmi place să îndrept dinții, ador să îndrept dinții, dar mi se pare fantastic cum dispozitive, de fapt la vârste foarte mici pot să lucreze și să facă lucrurile să meargă într-un mod atât de corect încât îndreptarea dinților mai târziu în viață, dacă totuși ajungi să porți un aparat dentar, este fantastic de ușoară comparativ cu anomaliile sau modificările care se pot crea în momentul în care lași un copil efectiv și urmărești cum se instalează o anomalie și nu acționezi pentru că nu este sau nu are vârsta corectă să îi pui aparat dentar.
Dr. Mihail: Dar poziți- adică se găsesc și în alte cabinete? Se găsesc doar la tine aceste dispozitive? De exemplu, un părinte care a auzit de Froggy, poate să-și cumpere de pe net un Froggy sau cum se procedează?
Dr. Ilia Jipa: Sunt dispozitive medicale care teoretic sunt recomandate de către medici, dar deci sunt aduse în România. Partea asta de Europa este un pic cam în spate cu zona asta de miofuncțional- mușchi. Ne place foarte mult să lucrăm pe formă și uităm zona de funcție, o lăsăm un pic deoparte. Deci ele sunt aduse efectiv pentru că au fost alții care au observat beneficiile masticației, ridicării limbii și atunci au creat aceste mici apărățele pentru grupe de vârste mici, dar și pentru grupe de vârste mai mari și sunt aduse- sunt aduse pe IOMFT și sunt date de către specialiști: dentiști, ortodonți, pediatri, chinetoterapeuți, logopezi, adică ei toți care au deschis practic ochii pe această acest tip de abordare.
Dr. Mihail: Zi-mi te rog ce- expansiune palatină faceți asta la cabinet și la ce ajută expansiunea palatinală?
Dr. Ilia Jipa: Ă da. Este desfacerea osului maxilar. Am spus că oasele maxilare sau oasele noastre faciale se îngustează teribil de tare. Am spus că podeaua nasului este exact tavanul cerului gurii. Deci iată că osul maxilar în momentul în care are nevoie de ajutor, că este apnee în somn, că este zonă de respirație, că sunt dinți strâmbi, de cele mai multe ori merge către zona de deschidere. Expansiune palatinală înseamnă că tu vii cu un aparat. Cu cât ești mai în vârstă, cu atât biomecanica de expansiune se complică și îți desfaci practic oasele palatinale, astfel încât să obții ori spațiu pentru dinți, spațiu pentru aer, repoziționarea oaselor maxilare. Corect. Se introduce ceva în os când faci expanzie la adulți. Da. De fapt după vârsta de 12-14 ani, da. Ai nevoie de o expansiune puțin mai complicată care cuprinde aceste mini-implanturi care intră în os.
Dr. Mihail: E foarte important. Adică după 12 ani ți se bagă două șuruburi în os ca să facă ușor-ușor această expansiune până la dou- până la 12 ani nu ai nevoie de acele șuruburi. Adică e atât de important să acționezi la timp și să faci această expansiune la timpul potrivit. Da. Care ar fi, să zic dacă ar fi să alegi trei lucruri pe care orice părinte să le facă, fie acasă, fie cerând ajutorul unui medic, în contextul în care acei părinți au un copil care respiră pe gură, are cearcăne, are ce face ăsta adenoid? Care ar fi acele trei lucruri simple?
Dr. Ilia Jipa: Dacă ne ducem pe rădăcina problemelor de bază care produc modificări despre care- modificările despre care discutăm noi astăzi, ne ducem pe cele trei funcții: respirație, masticație, deglutiție. Și atunci trei lucruri de bază pentru părinți: din punct de vedere al respirației, n-ați desfundat și văzut de ce copilul continuă să respire pe gură, adică cercetat, căutat rădăcina problemei. Masticație fără să vă gândiți- bine, evident că ne este frică să nu se înece, deci suntem destul de circumspecți, nu putem să dăm dintr-odată, dar pe măsură ce crește să introducem alimente din ce în ce mai fibroase și mai puternice care să solicite- este o chestie atât de naturală. Deci osul nu crește dacă nu este stresat. El are nevoie de stimul pentru a crește. Și zona de limbă verificată într-o- uite într-un cel mai simplu test pe care putem să-l facem acasă. Rugăm copilul să deschidă gura foarte mare, foarte larg, cât poate de mare. Și aici putem să verificăm o chestie, mi se pare grozav. De exemplu, când deschizi gura foarte mare trebuie să ai posibilitatea să-ți introduci trei degete ca adult sau ca copil. Ca adult. Și atunci îți dai seama dacă ai vreo problemă și la articulația temporomandibulară. Da. Pot tu? Da. Pot. Patru. Unii nu. Oh, y! Deci, ok, deci trei degete cel puțin. Așa. Deci, ca și testul cu limba, rugăm copilul să deschidă gura foarte larg și în- îl rugăm să-și ducă vârful limbii exact în spatele- în spatele dinților centrali. Deci rugăm copilul să deschidă gura foarte mare și rugăm să își conducă limba exact în spatele dinților și atunci îți dai seama dacă cât de mult poate să meargă, cât de mult poate fiecare, că de aici se face deosebirea între o limbă care poate să urce sau o limbă care are un fren puțin restrictiv. Ăla este un prim semn care ar trebui să ne dea de gândit pentru că da, dacă putem să facem chestia asta atunci lucrurile ar trebui să meargă normal. Așa, ca și procent, 50% din pacienții pe care îi văd eu reușesc să facă chestia asta.
Dr. Mihail: Aha. Ok. Deci ăsta e un exercițiu important. Și care sunt, din nou, nu pentru a- a nu pentru a judeca, ci pentru a recunoaște aceste greșeli. Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care părinții le fac din necunoaștere?
Dr. Ilia Jipa: Să aștepte și să considere că copilul o să crească. De cele mai multe ori copilul nu crește și scapă de aceste lucruri. Crește împreună cu ele. Și să nu- și să aibă puțin mai multă încredere să citească. Acum informația este extrem de disponibilă. Deci, în momentul în care ai identificat că există o mică problemă, poți să acționezi fără să trebuiască să aștepți teribil de mult ca să ori să crească și să nu mai fie validați. Pentru că aceste lucruri, din punctul meu de vedere, și eu am pățit-o ca și mamă. Eram- observam că există niște lucruri în neregulă, însă eram validată că li se întâmplă și altora. Adică e o chestie, o boală de copilărie, o chestie care trebuie s-o accepți ca fiind normală și copilul o să crească. Asta este o- mă dau exemplu când vorbesc în general cu părinți le spun că nimeni nu ne învață, nimeni nu îi învață, deci să nu se simtă într-un anumit fel, dar în momentul în care au aflat despre această chestie și au identificat ar trebui să acționeze.
Dr. Mihail: Care crezi că e viitorul în această, să zic, poate nouă specializare care momentan nu există și acest tipar se observă în foarte multe patologii noi care fie sunt noi, fie descoperim că putem avea abordări noi pentru aceste patologii? Un exemplu elocvent despre care vorbim foarte des este obezitatea. Nu există o specializare care să trateze obezitatea, dar există gastroenterologi, există diabetologi, nutriționiști, chirurgi, endocrinologi și se pare că toți s-au unit în borduri speciale care tratează pacientul care suferă de obezitate. Cred că același lucru se poate spune și despre această nouă specialitate care vede sau o viitoare specialitate care să vadă copilul în tot ansamblul său, să-l vadă și din punct de vedere ORL și ortodontic și nu știu al somnului, al oxigenării, al dezvoltării cognitive și să- cum să zic să propună o abordare să zic multimodală, da? A unui om care poate avea particular și care de cele mai multe ori are particularitățile sale. Care crezi că e viitorul în această abordare și se face asta și în și în alte țări? Tu ești, să zicem, un pionier în în acest lucru în România. Cum stă situația și în alte țări și cum vezi viitorul? Asta e o întrebare dublă.
Dr. Ilia Jipa: Eu îl văd foarte bine. Sunt acum două categorii împărțite. Cei care deschid ochii și pentru care face sens, cum a făcut pentru mine. În momentul în care eu am descoperit zona de mușchi și am descoperit că eu, de fapt, din tot ceea ce înseamnă un copil mă ocupam doar de formă, mi s-a părut fantastic. Și vreau să spun că și mie mi s-a părut că am descoperit ceva extrem de nou și de revoluționar și mi-am dorit foarte mult să aduc și să fac, dar ce să vezi, deci treaba asta se discută de peste 100 și ceva de ani. Nu știu de ce nu a reușit până în momentul de față să ajungă la cât mai mulți dintre noi. Repet, eu în toți anii mei de șase ani plus încă trei ani de specializare după terminarea stomatologiei, nu am discutat o dată despre funcție, nu am luat în considerare limba, că era un organ care efectiv nu făcea sens să-l discutăm la materiile noastre. Deci este o- sunt cărți întregi, sunt articole scrise de acum 100 și ceva de ani, sunt studii care s-au făcut pe oameni, pe maimuțe. Este un studiu grozav, de exemplu, făcut acum vreo 40 de ani, care a luat două loturi de maimuțe tinere și le-a obturat unora dintre ele nasul și au fost urmărite modificările faciale care s-au întâmplat pe parcursul celor doi ani. Dacă vezi faciesul maimuțelor care au fost efectiv chinuite, este un studiu destul de crud, nu se mai face așa ceva în ziua de astăzi, dar ne-a arătat clar ce modificări pot să apară de la un simplu obicei ca respirația orală.
Dr. Mihail: Da? Adică să vezi clar diferența între o maimuță care respiră pe gură și o o maimuță care respiră sănătos pe nas. E ceva ce te poate- gândi la ce se poate întâmpla cu copilul tău în timp, în în mod real?
Dr. Ilia Jipa: Facies-urile seamănă teribil de mult. Deci seamănă teribil de mult. Deci, ca să-ți răspund la întrebare, da, văd un viitor bun. Într-adevăr, în străinătate sunt deja congrese, ă sunt deja societăți care aduc specialiști din diverse domenii împreună să discute despre același- același lucru. Asta încercăm să facem și noi prin în România, prin IOMFT. Acest lucru este absolut-al dacă stai bine să te gândești simplu. Deci nu trebuie decât să-i pui niște funcții cu care ne-am născut și pe care este m- atât de simplu să le folosești în favoarea ta și trebuie doar urmărite dacă ele pleacă într-o direcție greșită pentru a-i da copilului un start. Și as- asta rețin și asta mi-ar plăcea să rețin la toată lumea, că în multe probleme poți să mai aștepți, poți să mai- există există și această abordare de „see and wait”. În foarte multe afecțiuni și patologii există abordarea „see and wait”. Vezi se rezolvă de la sine sau trebuie să intervenim. Dar aici, cu cât intervii mai repede, cu atât poți să rezolvi mai simplu și cu o intervenție care poate să presupună în unele cazuri doar niște astfel de aparate miofuncționale, care sunt niște plasticuri complet inofensive, gumoase, de cauciuc pe care copilul doar le mestecă sau le ține în gură 15-20 de minute pe zi și asta poate să-i dea o traiectorie, cum să zic, schimbări foarte micuțe, dar care în timp se văd într-o traiectorie complet diferită și mult mai bună. Bună. Asta- asta mi-ar plăcea să- să reținem din acest podcast și să înțelegem că atunci când- când vedem semnele pe care le-am descris în acest podcast, cu cât acționezi mai repede, cu atât acțiunea o să fie mai eficientă și mai simplu de făcut și pentru tine și pentru copil.
Ilia, tu vezi, tu vezi copii în clinică, dar și mulți adulți. Cu ce afecțiuni ajung adulții la voi în clinică?
Dr. Ilia Jipa: Probleme dentare, pentru că la fel așteptarea și ignorarea poate să ducă la afecțiuni dentare puțin mai complicate. În schimb, toată zona asta pe care am discutat-o despre mușchi mai devreme sau mai târziu sau în cel puțin în- în patologia adulților care vin și ne caută cu afecțiuni ale articulației temporomandibulare, adică acele cracmente, dureri-ote articulare. Exactul cu trei degete, patru degete, să vezi dacă există o limitare a deschiderii cavității bucale, plus zgomote, zgomote și dureri în zona facială și de articulație care îți limitează activitățile de zi cu zi și zona de apnee în somn, care am spus poate fi vârful icebergului tulburărilor de somn și care la adulți poate duce către o scădere a calității vieții considerabilă.
Dr. Mihail: Corect. Și risc de boală cardiovasculară accelerat, de rezistență la insulină, brain fog pe parcursul zilei. Deci vin și pacienți cu apnee în somn la voi și ce- și ce rezolvare există pentru ei? Ăă, medicina în momentul de față tratează apneea în somn cu aparatele CPAP pe care le știm cu toții, acele măști care se pun pe față. Și a doua variantă sau a doua opțiune de tratament pentru cei care nu pot să suporte sau nu poartă acea mască este avansarea mandibulară. Deci, din nou, ajungem la zona de oase faciale care trebuie duse către în față să-ți elibereze căile respiratorii.
Dr. Mihail: Știi, în- în medicină există termeni care cumva fac, nu știu, fac o procedură să pară scary și de fapt nu e scary și este și invers. Uite, ăsta este un exemplu. Deci există această procedură de avansare a mandibulei. Care e o intervenție chirurgicală.
Dr. Ilia Jipa: Nu este- poate fi și o intervenție chirurgicală. Intervenția chirurgicală este una- este una destul de agresivă și cu multe limitări sau nu cu limitări, ci de fapt cu o perioadă de recuperare destul de mare. Da, dar este un lucru benefic și de asta am spus cu cât întârzii mai mult și sau cu cât aștepți mai mult zona de oase faciale nu mai poate fi tratată decât cu biomecanică. Adult ce poți să faci altfel? Cum poți să faci altfel avansarea? Avansarea mandibulară cu dispozitive care îți avansează mandibula. Deci sunt niște dispozitive special create, se numesc MAD sau MAS, Mandibular Advancement Splint, care vine practic și îți deblochează căile aeriene. Îți trag mandibula, îți trag limbula- și limba către în față și îți previn colapsul căilor în timpul nopții. A, ok. Deci este o soluție, adică se face această avansare doar când porți dispozitivul, nu este ceva ce îți poate educa. Ok. Ok. Dar la- inclusiv la tratament la pacienții cu tratament în apnee obligatoriu trebuie să incluzi limba pentru că la fel este un mușchi care colapsează către- care se prinde de limbă dispozitivul ăsta. Dar lucrezi limba exact ca în exercițiile miofuncționale pe care le-am discutat mai devreme. Deci e o tot o zonă de tratament interceptiv sau un- o zonă de tratament unde ții cont de mușchi, ții cont de formă și de fapt scopul este să îți aduci oasele către în față și să lași căile aeriene să- să facă ce știu ele cele mai bine, să le lași în pace, să nu le obstruiezi.
Dr. Mihail: Bun, Ilia, mulțumesc foarte mult pentru prezența la Boabe de cunoaștere. O grămadă de informații noi pe care nu le aveam pe platformă până acum. Mă bucur că acum o să fie pe platformă. Apropo, toate podcast-urile ajung pe doctormihail.ro. Acolo avem și timestamp-urile podcastului. Adică dacă vrei să vezi ce este un Myo Munchee, te duci direct pe platformă, dai click la timestamp pe Myo Munchee și o să vezi ce e Myo Munchee pentru că o să te ducă site-ul direct la acel moment în care am vorbit despre Myo Munchee și avem și tot transcriptul. Așa că mulțumesc foarte mult, Ilia, pentru faptul că ai favorizat apariția acestor informații pe platforma noastră.
Dr. Ilia Jipa: Mulțumesc foarte mult pentru invitație și mulțumesc pentru deschiderea către subiectul acesta care, din nou pare nou, pare revoluționar, dar nu este. Este o chestie de bun simț biologic.
Dr. Mihail: Super. Mulțumesc mult de tot. Mulțumesc și ție că ai rămas până acum, până la finalul podcastului. Dacă ai ceva de povestit, du-te jos în secțiunea de comentarii, lasă-ne un comentariu, povestește-mi dacă ai avut poate astfel de probleme sau ai observat ceva cu copilul tău, dacă l-ai rezolvat în vreun fel sau altul. Mi-ar plăcea să continuăm discuția acolo. Ilia, mulțumesc din nou. Mulțumesc și ție. Ciao. Pe curând.
