Noul an universitar este in plina desfasurare. Asta inseamna ca noii (si nu numai) rezidenti si-au ocupat locurile prin spitale, in echipe mari si complexe, urmand sa fie integrati in activitati despre care … sa o spunem drept, nu prea au invatat in facultate. (facultate = medicina teoretica / spital = medicina practica).
Am selectat cateva idei extrase din propria experienta de 6 ani de rezidentiat, lucruri pe care mi-as fi dorit sa le stiu de cand am inceput rezidentiatul.
1. Nu lua decizii in primele 3 luni. Primele 3 luni sunt de acomodare.
La inceput vei fi foarte bulversat. Ai dat la medicina ca sa fii medic. Ai astepari mari de la specializarea pe care ai ales-o. Daca ai ales chirurgia, te astepti ca in prima ta zi seful tau sa te bage in sala si sa inceapa sa-ti explica anatomia intraabdominala aplicata, sa te invete proceduri, sa te lase sa le faci. Ciu-ciu. Te vei trezi alergand pe scari cu foi de internare, cautand locuri pe sectie, luand suturi de la asistente, si orice n-ai face, mereu vei fi certat ca un copil cu muci. Nu, nu pentru asta te-ai chinuit 6 ani. Cand in sfarsit vei intra in plaga, nu vei intelege absolut nimic din ea. “Oare atat de prost sunt”? ma intrebam eu in primele 3-6 luni. Asa se intampla la fiecare specializare. Ce crezi ca vei primi si ce primesti de fapt este complet diferit. Dar tine minte ca deciziile importante se iau pe o minte calma si linistita, nu in plin razboi. Tot ce poti sa faci este sa-ti pleci capul si sa incerci sa prinzi cat mai mult, din mers. Dureaza aproximativ un an sa poti intelege ce vei face in urmatorii 10 ani. Lasa-ti timp.
2. Nu te incapatana sa ramai, nu ai nimic de dovedit nimanui.
Unii oameni nu sunt facuti pentru unele lucruri. Intr-un an de zile iti vei da seama daca iti place ceea ce faci sau daca te simti ca un peste care se urca intr-un copac. Daca iti place ceea ce faci si vrei sa devii cel mai bun din acel domeniu, incordeaza-ti ambitia si nu te feri de munca. Insa ai mare grija sa nu cazi in capcana in care pestele este atat de ambitios incat va incerca toata viata sa demonstreze “fraerilor” ca el chiar poate sa se urce in copaci. Incearca sa te concentrezi la ce vrei tu, nu la ce iti spun altii ca nu poti face. Ei nu conteaza.
3. “If you love your work you won’t work a day” este un bullshit.
Sloganul tipic pe care il vad la atatia medicinisti zambitori pe Instagram. Nu il mai folositi. Pentru a fi bun la ceva, trebuie sa lucrezi, si trebuie sa faci tot tacamul de activitati. Daca esti la chirurgie, iti va placea sa intri in sala, sa ajuti si sa faci gesturi chirurgicale. Dar nu iti va placea, cel putin la inceput, sa faci statistica, sa completezi foi, sa codifici complicatiile in fisele pacientilor, sa speli plagi supurate in weekend dimineata si seara, sa vii la spital si sambata si duminica pentru restul vietii, sa scrii articole, sa participi la studii … si lista poate continua. Dar nu se poate face una fara alta. Asa ca va trebui sa duci o munca grea, zilnic, pana te vei obisnui cu ea. Este un sacrificiu pe care il faci pentru a profesa in final ceea ce iti place cu adevarat.
4. Lucreaza cu toata lumea. Ai de invatat de la toti.
Spitalele sunt pline de zvonuri, de relatii rupte, de paranoici, de increderi inselate, nedpretati si neintelegeri. Vei auzi aceste zvonuri. Multi iti vor explica care-s fraerii si care-s maestrii locali. Asculta-i, tine cont de asta, dar foloseste-ti propriul filtru la final. Incearca sa lucrezi cu fiecare coleg. Vei avea de invatat de la fiecare cate ceva. Fiecare dintre ei va fi bun la ceva, neapreciat de ceilalti, dar care te va putea ajuta in propria cariera. La finalul anilor iti vei dezvolta propriul stil de judecata si management al unui pacient, iar acesta va fi cu atat mai bun, cu cat va avea mai multe elemente bune de la mai multi doctori. Nu vrei sa devii doar o copie a unui singur doctor; copiile nu sunt bune.
5. Respecta-le pe asistente! Sunt cele mai bune prietene de-ale tale.
In mod spectaculos, acesta este lucrul cel mai greu de inteles pentru un tanar rezident. “Pai cum frate, eu am invatat 6 ani ca sa vin aici si sa-mi zica MIE, O ASISTENTA?, ce sa fac? Ia sa o pun la punct!” da da… Asistenta care iti spune ce sa faci lucreaza in acest spital de 20-30 de ani, si sta la patul bolnavului toata tura de 12 ore. Ea stie exact cu ce se trateaza hipertensiunile lui, la ce raspunde, ce faci cu durerile de cap, infectiile in functie de localizare lor si patologiile asociate ale pacientului. Ca cefalosporina este nefrotoxica si ca ampiplusul se elimina prin sucurile biliare. Le stie imediat. Tu nu le stii, nu pe toate. Ea stie mult mai multa medicina aplicata decat tine. Iar pentru asta trebuie sa o respecti si sa ii fii prieten. Te va ajuta sa iesi din situatii stanjenitoare, te va sfatui. Invata sa ii ceri sfatul si multumeste-i. Sau invat-o tu pe ea, pentru ca esti doctor, nu? si viata ta in spital va deveni un calvar.
6. Fa-ti un plan pentru urmatorii 5-6 ani.
Chiar daca par multi ani, vor trece imediat. Crede-ma pe cuvant! Am terminat anul asta si uneori am impresia ca doar am inceput. Gandeste-te de acum ce vrei sa faci cand termini. Ce iti place si spre ce supraspecializare ai vrea sa te indrepti. Planifica-ti cateva stagii prin vest, citeste de acum despre lucrurile care te intereseaza.
7. Nu te feri de munca.
Lenea si comoditatea vor fi cei mai mari inamici de-ai tai. Poate te-ai obisnuit sa-ti pierzi orele pe-afara, sa te uiti seara la Netflix, sa ai timp liber dupa pranz. Renunta la timpul pierdut degeaba si lupta in permanenta cu senzatia de lene si nepasare. Vei avea foarte multe lucruri de facut. Fii disponibil la spital. Nu pleca inaintea sefului sau a rezidentului mare. Chiar daca ai impresia ca nu mai e nimic de facut, probleme, complicatii si pacienti noi in urngeta pot veni oricand intr-un spital universitar. Obisnuieste-te sa stai mai mult prin spital decat acasa, cel putin in primii ani, pentru ca nu vei avea un rezident mai mic care sa te sune sa te intorci de-acasa. Tu esti cel care ii va suna pe ceilalti. Dar ocupa-ti timpul productiv, oricat de bine ar fi sa stai la rezidenti la cafele.
8. Chiar daca la inceput este greu, invata sa-ti realoci timp pentru tine.
In ultimii ani de rezidentiat iti vei recapata timpul tau liber; ai grija insa sa mai stii ce sa faci cu el; multi se ingroapa atat de mult in munca incat la finalul anilor se simt inutili si anxiosi in afara spitalului. Dar tu esti un om complex si ai nevoie de mai multi piloni in viata ca sa fii echilibrat: familie, prieteni, hobby-uri, sport, etc.
9. Dezvolta-te in afara spitalului tau.
Planifica-ti de acum cateva stagii in vest: Franta, Germania, Elvetia, Anglia, Spania etc.; medicina noastra vine de acolo. Mergi sa inveti de la cei mai buni si incearca sa aduci ceva inapoi, macar in practica ta. Nu trebuie sa pleci cu anii; iti va fi de ajuns sa faci 3-4 luni de stagiu echivalabil in afara tarii, iar cunostintele acumulate acolo iti vor folosi toata viata. Mergi la congrese de profil si fii atent la prezentari.
10. Citeste mereu!
“Pai cand sa mai citesc? ma trezesc la 6:30, la 7:15 sunt la spital, ma intorc la 18:00 mai mult “mort”, bag un Netflix, nu mai am chef de nimic, si ma culc”; dar sa stii ca asa va fi mereu. iar medicina invatata din gura in gura nu este medicina. ai nevoie de literatura, trebuie sa fii la curent cu noile ghiduri, proceduri; pentru asta te poti trezi, macar in unele zile, la 5:00; si ai timp pana la 6:30 sa faci ce vrei tu; citesti un articol, un nou ghid, un capitol de tratat, din ceea ce faci la spital dar si din ceea ce tine de specializarea ta dar nu vezi in practica de zi cu zi. Doar asa te vei dezvolta complet. Multi spun ca “ceea ce faci intre 5 si 7 dimineata vei face toata viata” . Asa ca nu dormi.
11. Nu uita de viata ta sociala. Iesi seara in oras, esti tanar.
True story: eram la un congres undeva prin Constanta, sambata seara pe la 23:30, intr-un club local manageriat de 2 frati (Fratelli, ai ghicit); cu toti doctorii de la congres, de la 25 la 45 de ani. O sticla mai tarziu, ma duc la bar sa-mi iau un suc; in timp ce butonez telefonul, observ cu vederea periferica ca oamenii din jurul meu sunt intorsi cu spatele la bar si arata socati si amuzati cu degetul spre scena; ma intorc sa vad si eu: intr-un club relativ linistit, cu oamenii deabia venind la petrecere, masa doctorilor nu mai avea doctori in jur, pentru ca toti erau deja pe masa, dansand amuzant si zbenguindu-se in toate felurile, cu sticle si pahare in mana; la categoria “asa nu”, fa in asa fel incat primele tale petreceri sa nu fie la 40 de ani cand “te-ai realizat in cariera”; iesi in oras mai des decat de ziua ta si de revelion. Esti tanar, iubeste viata sociala de pe acum. Pentru mine seara este un reset, o adevarata terapie. Nu te duce insa nici in extrema cealalata. Ai nevoie de un creier fresh in permanenta.
12. Imbraca-te frumos! :-)). Esti doctor, imaginea ta conteaza. Conteaza mult.
Stiu si eu cum e sa te trezesti cu 10 minute inainte sa trebuiasca sa pleci de acasa; stiu cat e de comod sa tragi un trening pe tine, moale si comod, si sa fugi spre spital .. “oricum nu ma vede nimeni la 7:20 cand ajung si ma schimb in costum de spital” .. Dar ce vei face cand profesorul tau te va ruga sa il ajuti la pranz la curs, sau sa tii un stagiu cu niste studenti, sau te va lua la o sedinta de proiect, sau te va chema cu el la consultatii in privat, sau te va astepta managerul spitalului pentru un raport. Nu te mai mira ca pentru pacienti vei fi mereu “baiatu inalt cu ochelari” si nu “domnul doctor”. Pentru ca in trening esti “baiatu”. Incearca sa arati asa cum iti imaginai de mic ca arata un doctor.
Si ia-ti mai multe perechi de pantofi, iti permite si salariul.
Succes!
Mi-a placut tare mult articolul! Felicitari! Si multumesc pt disponibilitatea si promptitudinea cu care raspundeti mesajelor din social media. Va multumesc mult!