Ce m-a invatat frate-miu despre Instagram.

Posted by
Timp de citire: 3 min

Cu Sergey ma stiu de 31 de ani, adica de cand m-am nascut, el fiind fratele meu mai mare….

Sergey a terminat facultatea de management hotelier din Haga, a lucrat cativa ani in acest tip de management in Olanda iar acum are un job misterios despre care nu pot povesti prea multe, dar, pe scurt, se plimba dintr-o parte in alta a lumii si verifica serviciile unui anumit tip de business pe care le noteaza in niste raporturi de care se tine cont apoi la nivel de management general al acelui lant/bussines.

De aproape un an Sergey si-a dat delete la contul de Facebook si cel de Instagram. Pentru unii, un vis pe care nu si-l pot permite, dar din care totusi putem invata si aplica suficient de multe.

“Frate, de cand nu le mai am…:

  1. Fac mult mai putine poze. Sunt la Munich, fac 10 poze, atat. Imi aduc aminte cum inainte de “no-social-media-era” ajungeam la un castel, nici nu ma uitam la el, bagam 10 poze, apoi cat ma plimbam prin castel cautam filtre si editam acel “#picoftheday” pana ma loveam cu capul de un stalp; postam poza si normal ca in 10 minute verificam cate likeuri am, cine a vazut poza, etc. Atat de mult timp pierdut. Imagineaza-ti ca nu mai ai Insta sau FB, nu mai are cine sa-ti vada pozele. Nu mai ai likeuri de numarat. Atunci tot acel timp redevine al tau. De la inceput te minunezi de castel, te plimbi atent prin el, fara sa-ti aprobe nimeni ca e ok sa te afli acolo. Daca chiar vreau sa ti-l arat tie, te sun pe Facetime.
  2. Am schimbat discutiile cu prietenii (care stiu ca nu am social media) din “ai vazut poza de ieri de la picnic” in … “Sergey, fii atent, ieri am fost la picnic, uite ce am facut, uite ce am mancat, uite despre ce am vorbit”. Adica in discutii mai umane; si in felul acesta, contrar asteptarilor, toti prietenii par sa fie mai aproape;
  3. In mod normal postam pe social media, vedeam likeurile, primeam confirmarile ca oamenii stiu unde sunt, si aici se incheia totul. Acum ca nu le am, si nu stiu cine ce face, sunt mai predispus sa sun oamenii, chiar si pe facetime sau whatsapp video si sa cer aceste informatii. Asta ma face sa fiu mai aproape de oameni, mai aproape decat sunt ei intre ei.

Cica primele 2 saptamani esti intr-un fel de sevraj. Vrei sa verifici si nu stii cum, nu stii ce. Nu-ti gasesti locul. Exact sevrajul oricarui drog. Apoi te obisnuiesti si iti recapeti propriul tau timp.

In Romania, unde orice bussines, orice eveniment si orice intamplare depinde de social media, stergerea acestor retele din propria initiativa nu pare si nu este o treaba usoara. Ce am putea face insa este sa incepem sa ne sunam prietenii in loc sa le dam likeuri, sa povestim mai mult in loc sa bifam, si sa ne bucuram de viata din jurul nostru fara sa cautam acele confirmari pacatoase.

Ave viata!

Leave a Reply