Well … tehnic vorbind nu sunt “single” ; sunt “ready to mingle” dar nu cu oricine,ci doar cu “ea”. Dar baiatul din poza se pare ca este si single si ready, si ai baga mana in foc ca-s eu. Ba ne si cheama asemanator.
M-am amuzat putin cand m-a anuntat un follower de-ai mei ca ceva baietzash de oras din New York s-a abonat la toate grupurile de dating&matrimoniale si posteaza propuneri de iesit in oras cu pozele mele.
Drept vorbind, in loc sa ma supere, m-a flatat ( good job Michael!). Uite si tu, 189 de likeuri pe un grup de dating american. Eu nu fac atatea likeruri pe facebookul meu. Thaaa faak?!
Cum spunea un prieten: “Bai Misha ce tare! macar cineva are de castigat de pe urma pozelor tale!!” (lol) Si eu sincer ma bucur pentru el. Cred ca o sa-l caut sa-mi povesteasca ce a mai .. agatat.
Furtul de identitate online este un furt si se pedepseste prin lege in majoritatea tarilor civilizate. Dar sub anumite conditii: daca acesta provoaca daune materiale sau morale, daca raneste sau are ca scop ranirea cuiva, daca lezeaza imaginea cuiva. Folosirea imaginii si a numelui altcuiva pe un site de matrimoniale ar putea, evident, leza imaginea persoanei respective, in masura in care profilul pare credibil. E evident ca eu nu sunt single si ready to meangle pe la New York; dar imagineaza-ti sa gasesti pozele si numele tau pe siteuri matrimoniale locale cu o descriere de genul ” pupacios sincer, sufletist, dragut, caut fata curata 18-32 ani in vederea unei relatii frumoase; asigur suport financiar pe perioada relatiei” (e real, l-am luat de pe un site de matrimoniale romanesc) …. probabil ca ar fi neplacut, si in anumite conditii un astfel de anunt ti-ar putea leza imaginea si afecta reputatia. Imagineaza-ti privirile colegilor de munca dupa ce iti vor descoperi anunturile si pornirile fetishiste care de fapt… nu sunt ale tale. Astfel de actiuni ar putea fi pedepsite prin lege.
Astfel am luat și am căutat studii sau articole despre furtul de identitate ca sa aflu mai multe despre persoanele predispuse să faca asta; n-am gasit mare lucru; apoi am realizat că furtul, indiferent de ce furi, o găină, niște bani din cont, meritele cuiva sau chiar și imaginea cuiva, chiar dacă sunt niște poze de profil, este tot furt, iar studii despre furt in sine există suficiente. Este lesne de înțeles că furi pentru a obține anumite avantaje sau beneficii pe care nu le meriți si nu le ai, sau pur și simplu de amuzament. In istoria furtului online de identitate există câteva povești celebre:
1. povestea rugbistului Manti Te’o din Notre Damme caruia ii mor bunica si prietena intr-un interval de 24 de ore. Bunica intr-un accident, prietena de leucemie. Cu povestiri in detaliu cum iubita, in comă profundă, bradipneica, respira mai repede când aude vocea lui la telefon etc. toată lumea profund emoționată de povestea sfasietoare si oarecum motivationala; Te’o ajunge un erou national, până când un jurnalist isi da seama că nimeni niciodată nu i-am văzut prietene & că nu există nici înregistrarea acestei prieten imaginare în niciun spital local și că nicio persoana pe numele X nu a decedat în perioada respectivă.
2. Gay Girl in Damascus by Amina Arraf. O sirianco-americanca de 35 de ani care devenise o bloggerita proeminent. Blogul ei, Gay Girl in Damascus, descrie viața în Siria în timpul începerii revoltei împotriva lui Basar al-Assad. Liberala și lesbiană, ea se afla într-o poziție precară ca protestatar într-o societate conservatoare și instabilă. A continuat să scrie pana cand The Guardian a numit-o “un revolutionar improbabil într-o țară conservatoare”.
Dar, in seara de luni, 6 iunie 2011, este rapita de pe strazile Damascului de trei rebeli intr-un van rosu . Vărul lui Arraf posteaza detalii pe blogul Aminei. Internetul se incins. The Guardian raporteaza răpirea, la fel și New York Times, Fox News, Gawker, CNN și alte câteva organizații de știri. The International Business Times intreaba cum ar trebui să răspundă Statele Unite la răpire, iar site-urile și posterele “Free Amina” incep să apară.
În câteva ore, totuși, Andy Carvin, un jurnalist al NPR, a remarcat pe Twitter că niciunul dintre cei care au intervievat vreodată pe Amina Arraf nu auîntâlnit-o si nimeni n-a vorbit vreodata cu ea la telefon. Iluzia s-a prabusit ca un castel de nisip. În dimineața zilei de 8 iunie, Wall Street Journal releva ca pozele Aminei sunt de fapt pozele unei englezoaice care n-a fost niciodata in Siria, iar calculatorului Aminei de pe care se administra bloggul se afla de fapt in Scotia. De fapt Amina nu exista, era doar imaginatia lui Tom MacMaster, doctorand al Univ din Edinburgh. De ce? Pentru ca Tom avea pareri foarte stricte legate de politica orientului mijlociu si avea nevoie de un plus de autoritate si credibilitate pentru a si le exprima.
In paralel, traim într-o lume în care fiecare dintre noi are două identități: una este cea reală care se trezeste dimineață, se uită în oglindă, are anumite dorințe, se vede cu prietenii reali, lucrează, are propriile opinii și păreri …si una virtuală care chiar dacă este administrată de prima entitate, poate fi și de obicei este foarte diferită de prima. Cea mai bună urare pe care i-ai putea-o face cuiva astazi cu șanse minime de a greșit este “Să-ți dea Dumnezeu să fii la fel de fericit in viața reală cum ești în pozele de pe Facebook”. Chiar dacă ești trist și demotivat, nu te împiedică nimeni să postezi pe retea o poză în care ești vesel și hotărât, lângă care să pui un citat deștept. Pe termen scurt îi vei face pe toți să creadă ca Ești un șmecher – (cel putin asa crezi tu). In cel mai sanatos caz nu-ți va plăcea prăpastia creată între persoana ta reală și cea virtuală și vei încerca să le aliniezi; poate vei deveni un pic mai șmecher in viata reala si un pic mai real in viata virtuala. Este posibil insa să vrei să mergi mai departe iar următorul pas este fix ceea ce face prietenul nostru Michael in pozele de mai sus.
Acum … cine n-a postat niciodata o poza happy intr-un moment de tristete personala sa ridice primul piatra si sa dea in Tom si Michael! iar eu ma intreb: oare unde-i diferenta intre Tom MacMaster, creatorul Aminei Arraf din Damascus care s-a folosit de un caracter fictiv pentru a-si spori credibilitatea si cel care alege atent momentele pe care le imparte cu altii in retea, momente care se cos unul de altul pentru a forma un fir narativ diferit de cel real? Pentru ca si eu de fapt manipulez opinia publica in legatura cu ceva pentru a avea in final niste beneficii. Asta o faci si tu atunci cand te fardezi si iti faci buzele sa para mai mari decat sunt de fapt ( hai ca stim ca asta faci! 🙂 ), sau ochii mai alungiti etc. Atata timp cat nu lezezi imaginea cuiva si nu ii provoci daune de niciun fel, nu exista, probabil, nicio diferenta.
Am vrut sa-i dau report lui Michael, dar am ezitat, m-am gandit mai bine, am realizat cele de mai sus, si i-am dat friend request. Pacat ca inca n-a raspuns la el. 🙂
Sa speram ca nu va cere bani femeilor folosindu-se de imaginea ta si de tot ce tine de tine…
Face asta deja 🌞 îl simt cum simt fiecare colț din lumea asta 🌝 și dreptatea… long story short… trei principii să le spunem, au guvernat și guvernează progresul pe care vrem ori nu vrem, îl vedem și, anume: nu trebuie să minți! Never! Al doile de ce nu trebuie să minți iar al treilea aduce dovezi în demonstrarea primelor două! Esențial, grandilocvent și lipsit de pletora emfatică, ăștia suntem cu ăștia ne afișăm✌🏻🙏🏻